Basic HTML Version
Biserica laodicean˘a
273
Cu uimire amestecat˘a cu groaz˘a, împ˘aratul aude solia c˘a Ilie,
de care se teme ¸si pe care îl ur˘a¸ste, vine pentru a se întâlni cu
el. L-a c˘autat mult timp pe profet pentru a-l nimici ¸si ¸stie c˘a Ilie
nu ¸si-ar fi periclitat via¸ta venind la el dac˘a n-ar fi p˘azit sau nu ar
aduce vreo prevestire îngrozitoare. El î¸si aminte¸ste de bra¸tul uscat
al lui Ieroboam ¸si decide c˘a nu este un lucru cuminte s˘a-¸si ridice
mâna împotriva trimisului lui Dumnezeu. ¸Si, înfrico¸sat ¸si tremurând,
cu o mare suit˘a ¸si o etalare impozant˘a de armate, se gr˘abe¸ste s˘a-l
întâmpine pe Ilie. Iar când se întâlne¸ste fa¸t˘a în fa¸t˘a cu omul pe care
l-a c˘autat atât de mult, nu îndr˘azne¸ste s˘a-i fac˘a r˘au. Împ˘aratul atât
de p˘atima¸s ¸si plin de ur˘a împotriva lui Ilie pare s˘a fie neputincios ¸si
lipsit de curaj în prezen¸ta lui. Când îl întâlne¸ste pe profet, nu se poate
ab¸tine s˘a nu se exprime în limbajul inimii sale: „Tu e¸sti acela care
tulburi pe Israel?“ Ilie, indignat ¸si gelos pentru slava ¸si onoarea lui
Dumnezeu, r˘aspunde cu îndr˘azneal˘a la atacul lui Ahab: „Nu eu am
tulburat pe Israel; ci tu ¸si casa tat˘alui t˘au, fiindc˘a a¸ti p˘ar˘asit poruncile
Domnului.“
Profetul, ca mesager al lui Dumnezeu, condamnase p˘acatele
poporului, vestind asupra lor judec˘a¸tile lui Dumnezeu, venite din
pricina r˘aut˘a¸tii lor. Iar acum, stând singur,con¸stient de nevinov˘a¸tia
sa, cu aceea¸si integritate neclintit˘a, înconjurat de suita de oameni
înarma¸ti, el nu se arat˘a deloc intimidat ¸si nici nu manifest˘a o curtoa-
zie cât de mic˘a fa¸t˘a de împ˘arat. Omul c˘aruia Dumnezeu i-a vorbit
¸si care în¸telege clar modul în care Dumnezeu îl prive¸ste pe om în
dec˘aderea lui p˘ac˘atoas˘a nu are ce scuze s˘a-i prezinte lui Ahab ¸si nici
onoruri. Ca trimis al lui Dumnezeu, Ilie porunce¸ste acum, iar Ahab
se supune îndat˘a, ca ¸si cum Ilie ar fi monarhul, iar el vasalul.
[279]
Jertfa de pe muntele Carmel
Ilie cere ca tot Israelul s˘a fie strâns la Carmel ¸si, de asemenea, to¸ti
profe¸tii lui Baal. Solemnitatea impun˘atoare a înf˘a¸ti¸s˘arii profetului îi
d˘a acestuia ¸tinuta unuia care st˘a în prezen¸ta Domnului Dumnezeului
lui Israel. Starea de apostazie în care se afl˘a Israel cere un comporta-
ment ferm, o vorbire sever˘a ¸si o autoritate poruncitoare. Dumnezeu
preg˘ate¸ste solia potrivit˘a pentru timpul ¸si situa¸tia potrivit˘a. Uneori,
El θsi pune Duhul asupra trimi¸silor S˘ai pentru ca ace¸stia s˘a sune
alarma zi ¸si noapte, a¸sa cum a f˘acut solul s˘au Ioan: „Preg˘ati¸ti calea