Basic HTML Version
Ascultare de bun˘avoie
Avraam era în vârst˘a când a primit însp˘aimânt˘atoarea porunc˘a de
la Dumnezeu s˘a-l sacrifice pe fiul s˘au Isaac ca ardere de tot. Avraam
era considerat un om b˘atrân chiar ¸si în genera¸tia lui. Ardoarea ti-
nere¸tii lui disp˘aruse. Pentru el nu mai era u¸sor s˘a îndure greut˘a¸ti
¸si s˘a înfrunte primejdii. În vigoarea tinere¸tii, omul poate înfrunta
furtuna cu o con¸stiin¸t˘a mândr˘a a puterii ¸si s˘a se ridice deasupra
descuraj˘arilor care ar putea face ca inima lui s˘a cedeze în via¸ta de
mai târziu, când pa¸sii lui sunt ¸sov˘aitori spre mormânt.
Dar, în providen¸ta Sa, Dumnezeu a rezervat ultima ¸si cea mai
puternic˘a încercare pentru Avraam pân˘a ce povara anilor a ap˘asat
greu asupra lui ¸si el dorea mult dup˘a odihn˘a din cauza nelini¸stii ¸si a
muncii. Domnul i-a vorbit, spunându-i: „Ia pe fiul t˘au, pe singurul
t˘au fiu, pe care îl iube¸sti; pe Isaac ¸si adu-l ardere de tot.“ Inima
b˘atrânului om s-a oprit de oroare. Pierderea unui astfel de fiu prin
boal˘a ar fi fost cea mai sfâ¸sietoare pentru iubitorul tat˘a, ea i-ar fi
plecat cu durere capul lui albit; dar acum, lui i se porunce¸ste s˘a verse
pre¸tiosul sânge al acelui fiu cu propria lui mân˘a. Aceasta i se p˘area
o imposibilitate înfrico¸s˘atoare.
Totu¸si, Dumnezeu a vorbit ¸si cuvântul Lui trebuie ascultat.
Avraam era înc˘arcat de ani, dar aceasta nu l-a scutit de datorie.
El a luat toiagul credin¸tei ¸si, în spaim˘a mut˘a, l-a luat de mân˘a pe
fiul lui, frumos, în s˘an˘atatea rumen˘a a tinere¸tii ¸si a plecat s˘a as-
culte de cuvântul lui Dumnezeu. Marele patriarh b˘atrân era om;
[145]
pasiunile ¸si afec¸tiunile lui erau ca ale noastre ¸si el ¸si-a iubit fiul
care era mângâierea b˘atrâne¸tii lui ¸si c˘aruia îi fusese dat˘a f˘ag˘aduin¸ta
Domnului.
Dar Avraam nu s-a oprit s˘a întrebe cum va fi împlinit˘a f˘ag˘aduin¸ta
lui Dumnezeu, dac˘a Isaac avea s˘a fie ucis. El n-a stat s˘a discute cu
inima lui care-l durea, ci a adus la îndeplinire porunca divin˘a la liter˘a,
pân˘a când, tocmai când cu¸titul era s˘a fie înfipt în trupul tremur˘ator al
copilului, a venit cuvântul: „S˘a nu pui mâna pe b˘aiat, c˘aci ¸stiu acum
140