Basic HTML Version
¸Si Cuvântul s-a f ˘acut trup
Unirea divinului cu natura uman˘a este unul dintre cele mai pre¸ti-
oase ¸si cele mai tainice adev˘aruri ale planului de mântuire. Despre
acest lucru a vorbit apostolul Pavel atunci când a spus: „ ¸Si f˘ar˘a
îndoial˘a mare este taina evlaviei; Dumnezeu a fost ar˘atat în trup“.
Acest adev˘ar a fost pentru mul¸ti un motiv de îndoial˘a ¸si necre-
din¸t˘a. Când a venit în lume ca Fiu al lui Dumnezeu ¸si Fiu al omului,
Domnul Hristos n-a fost în¸teles de oamenii din timpul S˘au. El S-a
coborât pân˘a acolo, încât a luat asupra Sa natura omeneasc˘a, pentru
ca astfel s˘a poat˘a ajunge la neamul omenesc c˘azut ¸si s˘a-l ridice.
Dar mintea oamenilor a fost întunecat˘a de p˘acat, capacit˘a¸tile lor
au fost tocite, iar percep¸tia lor sl˘abit˘a, astfel încât s˘a nu mai poat˘a
deosebi caracterul S˘au divin sub haina naturii umane. Aceast˘a lips˘a
de apreciere din partea lor a fost un obstacol în calea lucr˘arii pe
[747]
care El a dorit s-o îndeplineasc˘a pentru ei; ¸si pentru a da putere
înv˘a¸t˘aturilor Sale, El a fost adesea în situa¸tia de a- ¸Si defini ¸si a- ¸Si
ap˘ara pozi¸tia. Referindu-Se la caracterul S˘au tainic ¸si divin, El a
c˘autat s˘a conduc˘a mintea oamenilor într-un ¸sir de gânduri, care s˘a fie
favorabile puterii transformatoare a adev˘arului. Din nou, El a folosit
lucrurile din natur˘a, cu care erau obi¸snui¸ti, pentru a ilustra adev˘arul
divin. Ogorul inimii a fost astfel preg˘atit pentru a primi s˘amân¸ta cea
bun˘a. El i-a f˘acut pe ascult˘atorii S˘ai s˘a simt˘a c˘a interesele Sale sunt
identice cu ale lor, c˘a inima Lui bate, plin˘a de simpatie, la unison cu
a lor, atât în bucurii, cât ¸si în necazuri. În acela¸si timp, ei au v˘azut în
El manifestarea puterii ¸si a m˘aiestriei, care erau cu mult mai presus
decât cele pe care le aveau cei mai onora¸ti rabini ai lor. Înv˘a¸t˘aturile
Domnului Hristos erau marcate de simplitate, demnitate ¸si putere
necunoscute de ei pân˘a acum ¸si în mod involuntar au exclamat:
„Niciodat˘a n-a vorbit vreun om ca omul acesta“. Oamenii Îl ascultau
cu bucurie; dar preo¸tii ¸si conduc˘atorii — ei în¸si¸si fiind gre¸si¸ti în cele
ce li s-au încredin¸tat ca p˘azitori ai adev˘arului — Îl urau pe Hristos
chiar pentru harul descoperit, care a îndep˘artat mul¸timile de ei spre
714