Basic HTML Version
Cultivarea ospitalit ˘a¸tii
Biblia pune un deosebit accent pe cultivarea ospitalit˘a¸tii. Ea
nu numai c˘a impune ospitalitatea ca o datorie, dar prezint˘a multe
tablouri frumoase ale exercit˘arii acestui dar ¸si ale binecuvânt˘arilor pe
care el le aduce. Între aceste exemple, la loc de frunte st˘a experien¸ta
lui Avraam.
În rapoartele Genezei, îl vedem pe patriarh în miezul unei c˘al-
duroase zile de var˘a, odihnindu-se la u¸sa cortului s˘au, la umbra
stejarilor lui Mamre. Trei c˘al˘atori trec prin apropiere. Ei nu fac
nici o rug˘aminte, nici un apel la ospitalitate, nu cer nici o favoare;
dar Avraam nu le îng˘aduie s˘a mearg˘a mai departe în calea lor, f˘ar˘a
s˘a fi fost reînviora¸ti. El este un om înc˘arcat de ani; un om plin de
demnitate ¸si avere, un om foarte mult onorat ¸si obi¸snuit s˘a porun-
ceasc˘a. Totu¸si, v˘azându-i pe str˘ainii ace¸stia, el „a alergat înaintea
lor, de la u¸sa cortului, ¸si s-a plecat pân˘a la p˘amânt“. Adresându-se
conduc˘atorului, a zis: „Doamne, dac˘a am c˘ap˘atat trecere în ochii t˘ai,
nu trece, rogu-Te pe lâng˘a robul t˘au“ (
Geneza 18, 2-3
). Cu propriile
sale mâini, el a adus ap˘a pentru ca ei s˘a-¸si poat˘a sp˘ala praful de pe
picioare. El însu¸si le-a ales hrana. În timp ce ei se odihneau la umbra
r˘acoritoare, Sara, so¸tia lui, a f˘acut preg˘atiri pentru osp˘atarea lor, iar
Avraam a stat respectuos lâng˘a ei, în timp ce ace¸stia se bucurau de
ospitalitatea lui. El a ar˘atat aceast˘a amabilitate fa¸t˘a de ni¸ste simpli
drume¸ti, fa¸t˘a de ni¸ste c˘al˘atori, ni¸ste str˘aini care niciodat˘a poate c˘a
nu aveau s˘a mai treac˘a pe drumul acela. Dar, dup˘a ce s-a terminat
masa, oaspe¸tii s-au f˘acut cunoscu¸ti! El servise nu numai unor îngeri
[342]
cere¸sti, ci chiar gloriosului lor Comandant, Creatorului, Mântuitoru-
lui ¸si Împ˘aratului s˘au. Lui Avraam i s-au descoperit hot˘arârile luate
în sfatul cerului ¸si el a fost numit „Prietenul lui Dumnezeu“.
Lot, nepotul lui Avraam, cu toate c˘a-¸si f˘acuse locuin¸ta în So-
doma, era plin de spiritul de amabilitate ¸si ospitalitate al patriarhului.
V˘azându-i, la c˘aderea nop¸tii, pe cei doi str˘aini la poarta cet˘a¸tii ¸si
cunoscând primejdiile care ar fi lovit cu siguran¸t˘a în cetatea aceea
nelegiuit˘a, Lot a st˘aruit pentru a-i aduce în casa sa. El nu s-a gândit
318