Basic HTML Version
A da lui Dumnezeu ce este al Lui
357
trebui s˘a se fac˘a lucrare îndeosebi în câmpurile noi, unde stindardul
adev˘arului nu a fost niciodat˘a înfipt. Dac˘a to¸ti aceia care m˘arturisesc
a fi poporul lui Dumnezeu — atât b˘atrâni, cât ¸si tineri — ¸si-ar face
datoria, n-ar fi lips˘a în tezaur. Dac˘a to¸ti ¸si-ar aduce în mod credincios
zecimea ¸si ar consacra Domnului primele roade ale venitului lor, ar fi
fonduri îndestul˘atoare pentru lucrarea Lui. Dar legea lui Dumnezeu
nu e respectat˘a ¸si ascultat˘a, ¸si aceasta a adus dup˘a sine ap˘asarea
lipsei.
Aminti¸ti-v˘a de s˘araci
Orice extravagan¸t˘a trebuie s˘a fie îndep˘artat˘a din via¸ta noastr˘a,
deoarece timpul pe care-l avem pentru lucrare este scurt. De jur îm-
prejurul nostru vedem lips˘a ¸si suferin¸t˘a. Familii duc lips˘a de hran˘a;
copila¸sii strig˘a dup˘a pâine. Casele s˘aracilor duc lips˘a de mobilier ¸si
a¸sternutul necesar pentru pat. Mul¸ti tr˘aiesc aproape în ni¸ste gropi,
lipsi¸ti aproape cu totul de cele necesare. Strig˘atele s˘aracilor ajung
pân˘a la cer. Dumnezeu vede; Dumnezeu aude. Dar mul¸ti se prosl˘a-
vesc pe ei în¸si¸si, în timp ce semenii lor s˘araci ¸si fl˘amânzi, suferind
din lips˘a de hran˘a, cheltuiesc mult pentru mesele lor ¸si m˘anânc˘a
mult mai mult decât este necesar. Ce socoteal˘a vor avea s˘a dea în cu-
rând oamenii pentru egoista folosire a banilor lui Dumnezeu! Aceia
care trec cu vederea m˘asura luat˘a de Dumnezeu pentru s˘araci vor
descoperi c˘a ei L-au jefuit pe Dumnezeu ¸si au risipit bunurile Lui.
Toate apar¸tin lui dumnezeu
Toate lucrurile de care se bucur˘a omul sunt datorit˘a îndur˘arii lui
Dumnezeu. El este marele ¸si bunul D˘aruitor. Iubirea Lui se d˘a pe
fa¸t˘a înaintea tuturor în bog˘a¸tia m˘asurilor luate pentru om. El ne-a
dat timpul de prob˘a, în care s˘a ne form˘am caracterul pentru cur¸tile
cere¸sti. ¸Si nu pentru c˘a are nevoie de ceva care ne cere s˘a rezerv˘am
[386]
o parte din bunurile noastre pentru El.
Orice pom din Eden Domnul l-a creat pl˘acut la vedere ¸si bun
la mâncare ¸si i-a îndemnat pe Adam ¸si Eva s˘a se bucure din plin
de bun˘at˘a¸tile Lui. Dar a f˘acut o excep¸tie. Din pomul cuno¸stin¸tei
binelui ¸si r˘aului ei nu trebuia s˘a m˘anânce. Pomul acesta Dumnezeu
l-a rezervat ca un continuu amintitor al faptului c˘a El era st˘apân peste