Basic HTML Version
Valoarea încerc˘arilor
127
Primejdia încrederii în sine
Studiaz˘a visul lui Nebucadne¸tar, a¸sa cum e redat în capitolul
patru din Daniel. Împ˘aratul a v˘azut un copac înalt, înr˘ad˘acinat în
p˘amânt. Turme ¸si cirezi de pe mun¸ti ¸si de pe dealuri se bucurau
la ad˘apostul lui, iar p˘as˘arile cerului î¸si f˘aceau cuiburile în ramurile
lui. În felul acesta erau reprezentate m˘arirea ¸si prosperitatea lui
Nebucadne¸tar. Neamuri erau adunate sub suveranitatea lui. Împ˘ar˘a¸tia
lui era adânc înfipt˘a în inima supu¸silor lui loiali.
Împ˘aratul ¸si-a v˘azut prosperitatea ¸si, din cauza aceasta, s-a în-
gâmfat. F˘ar˘a a ¸tine seama de avertismentele pe care i le d˘aduse
Dumnezeu, el a f˘acut chiar lucrurile acelea pe care Domnul i-a spus
s˘a nu le fac˘a.
[127]
El a privit la împ˘ar˘a¸tia sa cu mândrie ¸si a exclamat: „Nu este
acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu, ca loc de ¸sedere
împ˘ar˘ateasc˘a, prin puterea bog˘a¸tiei mele ¸si spre slava m˘are¸tiei mele?“
(
Daniel 4, 30
). În clipa când cuvintele au fost rostite, s-a pronun¸tat
sentin¸ta judec˘a¸tii. Împ˘aratului i s-au luat min¸tile. Puterea de judecat˘a
pe care el o socotise atât de des˘avâr¸sit˘a ¸si în¸telepciunea cu care se
mândrise i-au fost luate. Comoara inteligen¸tei, care îl înal¸t˘a pe om
deasupra animalelor, disp˘aruse.
Sceptrul nu mai e în mâna mândrului ¸si puternicului monarh.
Marele cârmuitor este un nebun. St˘a în ciread˘a cu vitele, p˘ascând
ca ele. E în tov˘ar˘a¸sia fiarelor câmpului. Fruntea care mai înainte
purtase o coroan˘a e desfigurat˘a de lipsa ra¸tiunii ¸si a inteligen¸tei. Se
d˘aduse sentin¸ta: „T˘aia¸ti copacul, ¸si rupe¸ti ramurile; scutura¸ti-i frunza
¸si risipi¸ti roadele.“ (
Daniel 4, 14
) A¸sa Se pream˘are¸ste Dumnezeu
ca viul ¸si adev˘aratul Dumnezeu. Pe bun˘a dreptate, David putea s˘a
exclame: „Am v˘azut pe cel r˘au în toat˘a puterea lui; se întindea ca
un copac verde. Dar când am trecut a doua oar˘a, nu mai era acolo;
l-am c˘autat, dar nu l-am mai putut g˘asi.“ (
Psalmii 37, 35.36
). S˘a se
îngâmfe ¸si s˘a se mândreasc˘a oamenii, ¸si Domnul nu-i va mai sus¸tine
¸si nu-i va feri de c˘adere. S˘a se mândreasc˘a ¸si s˘a se f˘aleasc˘a o biseric˘a,
ne mai depinzând de Dumnezeu, ¸si ne mai prosl˘avind puterea Lui,
¸si biserica aceea, f˘ar˘a îndoial˘a, va fi p˘ar˘asit˘a de Domnul, l˘asat˘a s˘a
cad˘a la p˘amânt. S˘a se laude un popor cu bog˘a¸tie, inteligen¸t˘a, ¸stiin¸t˘a
¸si orice altceva în afar˘a de Hristos, ¸si curând va ajunge la confuzie.