Basic HTML Version
S˘a fim g˘asi¸ti cu lips˘a?
237
E¸secul în a-L onora pe Dumnezeu
Cel care vede dincolo de ce este la suprafa¸t˘a, care cite¸ste inima
oamenilor, spune cu privire la aceia care au avut mult˘a lumin˘a: „Ei nu
sunt întrista¸ti ¸si uimi¸ti din pricina st˘arii lor morale ¸si spirituale“. „To¸ti
ace¸stia î¸si aleg c˘aile lor, ¸si sufletul lor g˘ase¸ste pl˘acere în urâciunile
lor. De aceea ¸si Eu voi alege ce este spre nefericirea lor ¸si voi
aduce peste ei lucrurile de care se tem, c˘aci, când am chemat Eu,
n-au r˘aspuns, ¸si când am vorbit Eu, n-au ascultat; ci au f˘acut ce
este r˘au înaintea Mea, ¸si au ales ce nu-Mi place!“ „Dumnezeu le
trimite o lucrare de r˘at˘acire, ca s˘a cread˘a o minciun˘a, pentru c˘a
nu au primit dragostea adev˘arului, ca s˘a fie mântui¸ti, ci au g˘asit
pl˘acere în nelegiuire.“ (
Isaia 66, 3.4
;
2 Tesaloniceni 2, 11.10.12
)
Înv˘a¸t˘atorul ceresc întreab˘a: „Ce în¸sel˘aciune mai puternic˘a poate s˘a
z˘ap˘aceasc˘a mintea, decât preten¸tia c˘a zide¸sti pe temelia cea bun˘a
¸si c˘a Dumnezeu î¸ti prime¸ste lucrarea, când, în realitate, faci multe
fapte dup˘a planuri lume¸sti ¸si p˘ac˘atuie¸sti împotriva lui Iehova? O, e o
mare în¸sel˘aciune, o am˘agire fascinant˘a, care pune st˘apânire pe minte
atunci când oamenii care au cunoscut odat˘a adev˘arul iau înf˘a¸ti¸sarea
evlaviei drept spiritul ¸si puterea ei; când î¸si închipuie c˘a sunt boga¸ti,
[250]
c˘a s-au îmbog˘a¸tit ¸si c˘a nu duc lips˘a de nimic, când în realitate sunt
lipsi¸ti de orice.“
Dumnezeu nu S-a schimbat fa¸t˘a de slujitorii S˘ai credincio¸si, care
î¸si p˘astreaz˘a hainele nep˘atate. Dar mul¸ti strig˘a: „Pace ¸si siguran¸t˘a“,
când asupra lor se abate o pr˘ap˘adenie nea¸steptat˘a. Dac˘a nu are
loc o poc˘ain¸t˘a des˘avâr¸sit˘a, dac˘a oamenii nu-¸si umilesc inima prin
m˘arturisire ¸si dac˘a nu primesc adev˘arul, a¸sa cum este el în Isus,
nicidecum nu vor intra în cer. Atunci când va avea loc cur˘a¸tirea în
rândurile noastre, noi nu vom mai sta tihni¸ti, f˘alindu-ne c˘a suntem
boga¸ti, c˘a ne-am îmbog˘a¸tit ¸si nu mai avem nevoie de nimic.
Cine poate spune pe bun˘a dreptate: „Aurul nostru e cur˘a¸tit în
foc ¸si hainele noastre nu sunt mânjite de lume?“ L-am v˘azut pe
Înv˘a¸t˘atorul nostru, ar˘atând spre ve¸smintele a¸sa-numitei neprih˘aniri.
Smulgându-le, a dezgolit murd˘aria ce era dedesubt. Apoi mi-a zis:
„Nu vezi cum ¸si-au acoperit în mod preten¸tios murd˘aria ¸si putreziciu-
nea caracterului? Cum a ajuns cetatea cea credincioas˘a o desfrânat˘a!
Casa Tat˘alui Meu a fost f˘acut˘a o cas˘a de negustorie, un loc de unde s-