Basic HTML Version
Capitolul 16 — Lucrarea îngerilor de la patimile lui
Hristos pân˘a la moartea sa
Isus ¸si ucenicii lui merg în Ghetsimani
Înso¸tit de ucenicii S˘ai, Mântuitorul ¸si-a croit încet drum spre
gr˘adina Ghetsimani. Luna de Pa¸ste, mare ¸si plin˘a, str˘alucea pe un
cer înnorat... Pe când se apropiau de gr˘adin˘a, ucenicii au observat
schimbarea ce se petrecuse cu Înv˘a¸t˘atorul lor. Niciodat˘a mai înainte
nu Îl v˘azuser˘a atât de trist ¸si t˘acut. Pe m˘asur˘a ce înainta, aceast˘a
triste¸te stranie se adâncea...
Aproape de intrarea în gr˘adin˘a, Isus a dat drumul ucenicilor s˘a
plece, în afar˘a de trei dintre ei, spunându-le s˘a se roage pentru ei ¸si
pentru El. Împreun˘a cu Petru, Iacov ¸si Ioan, El a intrat în acel loc
singuratic ¸si retras...
„R˘amâne¸ti aici“, le-a spus El, „¸si veghea¸ti împreun˘a cu Mine“.
El a mers ceva mai departe de ei ¸si... a c˘azut la p˘amânt. Avea
sim¸t˘amântul c˘a datorit˘a p˘acatului a fost desp˘ar¸tit de Tat˘al S˘au. Pr˘a-
pastia era atât de mare, atât de neagr˘a, atât de adânc˘a, încât duhul
Lui Se înfiora în fa¸ta acesteia...
Deoarece sim¸tea c˘a leg˘atura cu Tat˘al se rupsese, El Se temea c˘a
în natura omeneasc˘a nu avea s˘a fie în stare s˘a îndure lupta cu puterile
întunericului, ce avea s˘a vin˘a. În pustia ispitirii, destinul neamului
omenesc fusese în joc. Hristos fusese atunci biruitor.
[193]
Acum ispititorul venise pentru ultima lupt˘a însp˘aimânt˘atoare.
Pentru aceasta se preg˘atise în timpul celor trei ani ai lucr˘arii lui
Hristos. Totul era în joc acum. Dac˘a nu reu¸sea acum, n˘adejdea
st˘apânirii sale era pierdut˘a; împ˘ar˘a¸tiile lumii aveau s˘a ajung˘a atunci
ale lui Hristos; el însu¸si avea s˘a fie înfrânt ¸si aruncat afar˘a. Îns˘a dac˘a
Hristos putea fi biruit, p˘amântul ar fi devenit împ˘ar˘a¸tia lui Satana,
iar neamul omenesc avea s˘a fie pentru totdeauna în st˘apânirea lui.
Con¸stient de implica¸tiile acestui conflict, ce se afla înaintea Lui,
sufletul lui Hristos era p˘atruns de spaima desp˘ar¸tirii de Dumnezeu.
140