Basic HTML Version
198
Adev˘arul despre îngeri
Glasul acela zguduie cerul ¸si p˘amântul. Urmeaz˘a un cutremur
puternic, atât de puternic ¸si mare, cum n-a fost de când sunt oamenii
pe p˘amânt. Firmamentul pare c˘a se deschide ¸si se închide. Mun¸tii
tremur˘a ca o trestie b˘atut˘a de vânt, iar stânci col¸turoase sunt pr˘av˘alite
[277]
peste tot. Se aude vuietul unei furtuni care se apropie. Marea este
lovit˘a cu furie. Se aude urletul furtunii ca glasul demonilor într-
o lucrare de distrugere. P˘amântul întreg se ridic˘a ¸si se coboar˘a
ca valurile m˘arii. Suprafa¸ta lui se crap˘a. Chiar temeliile par c˘a se
zguduie. Lan¸turi de mun¸ti se pr˘abu¸sesc. Insulele locuite dispar...
Fulgerele însp˘aimânt˘atoare coboar˘a din cer, înv˘aluind p˘amântul
într-o flac˘ar˘a de foc. Deasupra vuietului însp˘aimânt˘ator al tunetului,
glasuri tainice ¸si îngrozitoare declar˘a soarta celor nelegiui¸ti. Cei care
cu pu¸tin mai înainte fuseser˘a atât de nep˘as˘atori, atât de îndr˘azne¸ti ¸si
provocatori, atât de încânta¸ti de cruzimea lor fa¸t˘a de poporul p˘azitor
al poruncilor lui Dumnezeu sunt acum cople¸si¸ti de consternare ¸si
tremur˘a de fric˘a. Vaietele lor se aud mai presus de vuietul naturii
dezl˘an¸tuite. Demonii recunosc dumnezeirea lui Hristos ¸si tremur˘a
înaintea puterii Sale, în timp ce oamenii strig˘a dup˘a mil˘a ¸si se târ˘asc
într-o spaim˘a jalnic˘a. — GC 635-638
A doua venire a lui Hristos
Hristos vine cu putere ¸si slav˘a mare. El vine cu propria Lui slav˘a
¸si cu slava Tat˘alui. El vine împreun˘a cu to¸ti îngerii S˘ai cei sfin¸ti. În
timp ce lumea este scufundat˘a în întuneric, în fiecare loc unde sunt
sfin¸tii este lumin˘a. Ei vor avea parte cei dintâi de lumina celei de-a
doua veniri. — COL 420
Curând, ochii no¸stri au fost atra¸si spre r˘as˘arit, unde ap˘aruse un
mic nor negru, cam cât o jum˘atate de palm˘a, despre care am ¸stiut cu
to¸tii c˘a este semnul Fiului omului. Într-o lini¸ste solemn˘a, priveam
[278]
cu to¸tii cu ochii pironi¸ti spre nor, pe m˘asur˘a ce acesta se apropia tot
mai mult ¸si devenea tot mai luminos, mai glorios ¸si tot mai glorios,
pân˘a când a ajuns un mare nor alb. Partea de jos p˘area ca de foc;
deasupra norului era un curcubeu, iar împrejurul lui zeci de mii de
îngeri, care cântau o cântare minunat˘a; iar pe nor st˘atea Fiul omului.
— 1T 60
Nici o limb˘a omeneasc˘a nu poate descrie scenele celei de-a doua
veniri a Fiului omului pe norii cerului... El va veni îmbr˘acat într-un