Basic HTML Version
Capitolul 37 — Cum nu trebuie s˘a fie tat ˘al
So¸tul care a¸steapt ˘a ca so¸tia s˘a duc˘a poveri duble.
În majori-
tatea familiilor, exist˘a copii de vârste diferite, dintre care unii au
nevoie nu doar de aten¸tia ¸si disciplina în¸teleapt˘a a mamei, ci ¸si de
grija mai hot˘arât˘a ¸si totu¸si plin˘a de sensibilitate a tat˘alui. Pu¸tini ta¸ti
iau în seam˘a acest lucru a¸sa cum ar trebui. Ei î¸si neglijeaz˘a propria
lor datorie ¸si astfel adaug˘a poveri dureroase asupra mamei, în ace-
la¸si timp sim¸tindu-se liberi s˘a-i critice sau s˘a-i condamne ac¸tiunile
potrivit cu judecata lor. Sub aceast˘a grea responsabilitate, ¸si criticat˘a
fiind, biata so¸tie ¸si mam˘a se simte uneori vinovat˘a ¸si are remu¸sc˘ari
pentru ceea ce a f˘acut în mod nevinovat ¸si din ne¸stiin¸t˘a, ¸si acest
lucru se întâmpl˘a frecvent atunci când a f˘acut tot ce a putut, în acele
împrejur˘ari. Totu¸si, când eforturile ei istovitoare ar fi trebuit apre-
ciate ¸si aprobate, iar inima ar fi trebuit s˘a simt˘a mul¸tumire, ea este
nevoit˘a s˘a mearg˘a sub un nor întunecat de triste¸te ¸si condamnare,
deoarece so¸tul ei, în timp ce î¸si ignor˘a propria lui datorie, a¸steapt˘a
ca ea s˘a fac˘a ¸si partea ei, ¸si partea lui, spre satisfacerea lui, indiferent
de împrejur˘ari.
Mul¸ti so¸ti nu în¸teleg ¸si nu apreciaz˘a în suficient˘a m˘asur˘a grijile
¸si situa¸tiile dificile prin care trec so¸tiile lor, condamnate a se învârti
neîncetat toat˘a ziua printre datoriile gospod˘are¸sti. Dac˘a mesele nu
sunt gata la timp, so¸tia obosit˘a — care este de regul˘a cea care face
cur˘a¸tenie în cas˘a, sor˘a medical˘a, buc˘at˘areas˘a ¸si servitoare — ¸si toate
acestea într-o singur˘a persoan˘a — este întâmpinat˘a cu repro¸suri.
So¸tul cel exigent s˘a catadicseasc˘a s˘a ia copilul nelini¸stit din bra¸tele
[225]
istovite ale mamei ¸si ea va putea în grab˘a s˘a termine preg˘atirile
pentru mas˘a; dac˘a copilul este nelini¸stit ¸si se agit˘a în bra¸tele tat˘alui
s˘au, acesta rareori va sim¸ti c˘a este datoria lui s˘a fac˘a pe sora medical˘a
¸si s˘a-l împace. În loc s˘a ia seama câte ore din zi a îndurat mama
agita¸tia micu¸tului, el strig˘a cu ner˘abdare: „Vino aici, mam˘a, ¸si ia-
¸ti copilului.“ Nu este ¸si copilul lui, dup˘a cum este al ei? Nu este
aceasta obliga¸tia lui natural˘a de a-¸si face cu r˘abdare partea în povara
cre¸sterii copiilor?
180