Basic HTML Version
Capitolul 50 — Cinstea datorat ˘a p˘arin¸tilor
Obliga¸tia copilului fa¸t ˘a de p˘arin¸ti.
Copiii trebuie s˘a simt˘a c˘a
sunt datori fa¸t˘a de p˘arin¸tii lor, care au vegheat asupra lor în pruncie
¸si i-au îngrijit când au fost bolnavi. Ei ar trebui s˘a nu uite c˘a p˘arin¸tii
lor s-au îngrijorat mult pe seama lor. În special p˘arin¸tii con¸stiincio¸si,
credincio¸si, ¸si-au dat tot interesul ca odraslele lor s˘a apuce pe o cale
bun˘a. Când copiii lor gre¸seau, cât de împov˘arate le erau inimile!
Dac˘a fiii ¸si fiicele care au provocat acele dureri de inim˘a ar putea
vedea efectul purt˘arii lor, ei ar fi cu siguran¸t˘a mai u¸sor de înduplecat.
Dac˘a ar putea vedea lacrimile mamei ¸si auzi rug˘aciunile în˘al¸tate
c˘atre Dumnezeu în favoarea lor, suspinele ei în˘abu¸site, inimile lor
ar fi mai sensibile ¸si ¸si-ar m˘arturisi mai în grab˘a gre¸selile, cerând
iertare.
Copiii, când ajung maturi, î¸si vor l˘auda p˘arintele care a lucrat cu
credincio¸sie ¸si nu le-a îng˘aduit s˘a nutreasc˘a sim¸t˘aminte negative sau
s˘a-¸si formeze obiceiuri d˘aun˘atoare.
O porunc˘a pentru to¸ti.
„Cinste¸ste pe tat˘al t˘au ¸si pe mama ta ca
s˘a ¸ti se lungeasc˘a zilele în ¸tara pe care ¸ti-o d˘a Domnul Dumnezeul
t˘au.“ Aceasta este cea dintâi porunc˘a înso¸tit˘a de o f˘ag˘aduin¸t˘a. Este
valabil˘a pentru copii, tineri, maturi ¸si oameni în vârst˘a. Nu exist˘a
în via¸t˘a nici o perioad˘a în care copiii s˘a se poat˘a scuza c˘a nu ¸si-au
cinstit p˘arin¸tii. Aceast˘a obliga¸tie solemn˘a revine fiec˘arui fiu, fiec˘arei
fiice ¸si constituie una dintre condi¸tiile pentru prelungirea vie¸tii lor
în ¸tara pe care Domnul o d˘a celor credincio¸si. Acesta nu este un
subiect nedemn de luat în seam˘a, ci unul de o importan¸t˘a vital˘a.
[293]
F˘ag˘aduin¸ta este împlinit˘a, cu condi¸tia ascult˘arii. Dac˘a vei asculta,
vei tr˘ai mult în ¸tara pe care ¸ti-o va da Domnul Dumnezeul t˘au. Dac˘a
nu vei asculta, nu te vei bucura de zile multe în aceast˘a ¸tar˘a.
P˘arin¸tilor li se cuvine o m˘asur˘a de dragoste ¸si respect care nu
se cuvine nici unei alte persoane. Însu¸si Dumnezeu, care a a¸sezat
asupra lor responsabilitatea pentru sufletele încredin¸tate grijii lor,
a rânduit ca, în anii de început ai vie¸tii, p˘arin¸tii s˘a-L reprezinte
pe Dumnezeu fa¸t˘a de copiii lor, iar acela care respinge autoritatea
237