Basic HTML Version
Capitolul 70 — Voio¸sia
Cre¸stinul adev˘arat va fi voios.
Nu îng˘adui¸ti ca îngrijor˘arile ¸si
încurc˘aturile vie¸tii de zi cu zi s˘a v˘a tulbure mintea ¸si s˘a v˘a înne-
gureze chipul. C˘aci altfel va exista întotdeauna câte ceva care s˘a
v˘a nelini¸steasc˘a, s˘a v˘a tulbure. Via¸ta este a¸sa cum ne-o facem ¸si
vom g˘asi ceea ce c˘aut˘am. Dac˘a vom c˘auta triste¸te ¸si tulburare, dac˘a
mintea ticluie¸ste numai exagerarea micilor dificult˘a¸ti inerente, vom
g˘asi din acestea din bel¸sug, ca s˘a umplem cu ele gândurile ¸si conver-
sa¸tiile noastre. Îns˘a, dac˘a vom c˘auta partea luminoas˘a a lucrurilor,
vom g˘asi suficiente lucruri care s˘a ne fac˘a voio¸si ¸si ferici¸ti. Dac˘a
oferim zâmbete, acestea ne vor fi înapoiate; dac˘a rostim cuvinte
pl˘acute, optimiste ¸si nou˘a, la rândul nostru, ne vor fi adresate astfel
de cuvinte.
Când cre¸stinii sunt mohorâ¸ti ¸si deprima¸ti, ca ¸si când ar fi lipsi¸ti
de prieteni, p˘ar˘asi¸ti, ei dau o impresie gre¸sit˘a despre religie. În unele
cazuri, s-a sus¸tinut ideea c˘a voio¸sia nu se potrive¸ste cu demnitatea
caracterului cre¸stin, îns˘a acest lucru este o gre¸seal˘a; cerul este numai
bucurie; iar dac˘a noi adun˘am în sufletele noastre bucuriile cerului ¸si,
pe cât posibil, le manifest˘am prin cuvinte ¸si comportament, vom fi
mai pl˘acu¸ti Tat˘alui nostru ceresc decât dac˘a am fi mohorâ¸ti ¸si tri¸sti.
Datoria fiec˘aruia este s˘a cultive voio¸sia în loc s˘a z˘aboveasc˘a
mereu asupra necazurilor ¸si sup˘ar˘arilor. Mul¸ti nu doar c˘a ajung de
comp˘atimit în acest fel, îns˘a ajung chiar s˘a-¸si sacrifice s˘an˘atatea ¸si
fericirea unei imagina¸tii bolnave. Împrejurul lor sunt lucruri care nu
sunt pl˘acute, iar înf˘a¸ti¸sarea lor este mereu posomorât˘a ¸si, mai mult
decât cuvintele, aceasta exprim˘a o stare de nemul¸tumire.
[431]
Aceste sim¸t˘aminte deprimante le sunt foarte d˘aun˘atoare pentru
s˘an˘atate, deoarece, îngreunând digestia, ei î¸si dau peste cap alimenta-
¸tia. Întristarea ¸si nelini¸stea nu pot remedia nici un singur r˘au, îns˘a pot
provoca multe rele; dar voio¸sia ¸si optimismul, în timp ce lumineaz˘a
calea altora, „sunt via¸t˘a pentru cei ce le g˘asesc ¸si s˘an˘atate pentru
întregul trup.“
351