Basic HTML Version
Hristos, neprlh˘anirea noastr˘a
29
s˘a ob¸tinem aceste binecuvânt˘ari, dar nu le-am primit, deoarece am
cultivat ideea c˘a putem s˘a facem ceva pentru a fi vrednici de ele. Nu
am privit dincolo de noi în¸sine, cu credin¸ta c˘a Isus este un Mântuitor
viu. Nu trebuie s˘a gândim c˘a propria bun˘atate ¸si propriile merite
ne vor mântui. Harul lui Hristos este singura noastr˘a speran¸t˘a de
mântuire. Domnul a f˘ag˘aduit prin profetul S˘au: „S˘a se lase cel r˘au de
calea lui ¸si omul nelegiuit s˘a se lase de gândurile lui, s˘a se întoarc˘a
la Domnul care va avea mil˘a de el, la Dumnezeul nostru, care nu
obose¸ste iertând“ (Isaia 55,7). Trebuie s˘a credem f˘ag˘aduin¸ta a¸sa cum
este ea ¸si s˘a nu confund˘am credin¸ta cu sentimentele. Când ne vom
încrede în Dumnezeu pe deplin, când ne vom baza pe meritele lui
Isus ca Mântuitor ce iart˘a p˘acatele, vom primi tot ajutorul pe care îl
putem dori.
Privim la noi în¸sine, ca ¸si când am avea puterea de a ne mântui
singuri, dar Domnul Isus a murit pentru noi, tocmai pentru c˘a suntem
lipsi¸ti de aceast˘a putere. El este n˘adejdea noastr˘a, îndrept˘a¸tirea ¸si
neprih˘anirea noastr˘a. Nu trebuie s˘a disper˘am ¸si nici s˘a ne temem
c˘a nu avem nici un Mântuitor sau c˘a El nu are gânduri de mil˘a fa¸t˘a
de noi. Chiar în acest moment, El î¸si continu˘a lucrarea pentru noi,
invitându-ne s˘a venim la El în neajutorarea noastr˘a ¸si s˘a fim mântui¸ti,
Noi îl dezonor˘am prin necredin¸ta noastr˘a. Este uimitor modul în
care îl trat˘am chiar pe Prietenul nostru cel mai bun. Cât de pu¸tin˘a
încredere îi ar˘at˘am Aceluia care este în stare s˘a ne mântuiasc˘a pe
deplin ¸si care ne-a dat toate dovezile marii Sale iubiri.
Fra¸tii mei, a¸stepta¸ti voi ca meritele proprii s˘a v˘a recomande
pentru a primi favoarea lui Dumnezeu, crezând c˘a trebuie s˘a nu mai
ave¸ti nici un p˘acat, înainte de a v˘a încrede în puterea Sa de a mântui?
Dac˘a aceasta este fr˘amântarea continu˘a a min¸tii voastre, m˘a tem c˘a
nu ve¸ti ob¸tine nici o putere, iar în cele din urm˘a v˘a ve¸ti descuraja.
[37]
Prive¸ste ¸si tr˘aie¸ste
În pustie, când Domnul a îng˘aduit ca ¸serpii venino¸si s˘a-i mu¸ste
pe israeli¸tii r˘azvr˘ati¸ti, Moisc a fost îndrumat s˘a înal¸te pe o pr˘ajin˘a
un ¸sarpe de aram˘a ¸si s˘a-i îndemne pe to¸ti cei r˘ani¸ti s˘a priveasc˘a
la el ¸si s˘a tr˘aiasc˘a. Dar mul¸ti nu au v˘azut nici un ajutor în acest
remediu rânduit de Dumnezeu. Pretutindeni în jurul lor erau mor¸ti
sau oameni afla¸ti pe moarte, iar ei ¸stiau c˘a f˘ar˘a ajutorul divin soarta