Basic HTML Version
Experien¸ta neprih˘anirii prin credin¸tâ
85
poate îmbr˘aca sufletul în hainele neprih˘anirii lui Hristos, în timp ce
practic˘a p˘acate cunoscute sau neglijeaz˘a îndatoriri cunoscute. Îna-
inte ca îndrept˘a¸tirea s˘a poat˘a avea loc, Dumnezeu cere o consacrare
deplin˘a a inimii, iar pentru ca omul s˘a p˘astreze îndrept˘a¸tirea, este
necesar˘a o ascultare continu˘a, printr-o credin¸t˘a vie ¸si activ˘a, care
lucreaz˘a din iubire ¸si cur˘a¸t˘a sufletul.
Iacov scrie despre Avraam, astfel: „Avraam, p˘arintele nostru, n-a
fost el socotit neprih˘anit prin fapte, când a adus pe fiul s˘au Isaac
jertf˘a pe altar? Vezi c˘a credin¸ta lucra împreun˘a cu faptele lui ¸si, prin
fapte, credin¸ta a ajuns des˘avâr¸sit˘a. Astfel s-a împlinit Scriptura care
zice: «Avraam a crezut pe Dumnezeu ¸si i s-a socotit ca neprih˘anire»,
¸si el a fost numit «prietenul lui Dumnezeu». Vede¸ti dar c˘a omul
este socotit neprih˘anit prin fapte, ¸si nu numai prin credin¸t˘a“ (Iacov
2,21-24).
Credin¸ta este condi¸tia f ˘ag˘aduin¸tei
F˘ar˘a harul Domnului Hristos, cel p˘ac˘atos se afl˘a într-o stare
neajutorat˘a. Pentru el nu se poate face nimic, dar prin harul divin,
omului îi este dat˘a o putere supranatural˘a, care lucreaz˘a în minte,
în inim˘a ¸si în caracter. Tocmai prin împ˘art˘a¸sirea harului lui Hristos,
p˘acatul este v˘azut ¸si în¸teles în natura lui resping˘atoare ¸si, în cele din
urm˘a, este alungat din templul sufletului. Prin har, noi suntem adu¸si
în p˘art˘a¸sia cu Hristos, pentru a fi asocia¸ti cu El în lucrarea mântuirii.
Credin¸ta este condi¸tia pe temeiul c˘areia Dumnezeu a considerat
potrivit s˘a le f˘ag˘aduiasc˘a iertarea celor p˘ac˘ato¸si, nu pentru c˘a în
credin¸t˘a s-ar afla vreo virtute prin care mântuirea ar fi meritat˘a, ci,
[101]
deoarece credin¸ta se poate baza pe meritele Domnului Hristos, ca
remediu preg˘atit pentru p˘acat. Credin¸ta poate s˘a. prezinte ascultarea
des˘avâr¸sit˘a a Domnului Hristos în locul nelegiuirii ¸si al deficien¸tei
celui p˘ac˘atos. Când p˘ac˘atosul crede c˘a Hristos este Mântuitorul lui
personal, Dumnezeu îi iart˘a p˘acatul ¸si îl îndrept˘a¸te¸ste f˘ar˘a plat˘a.
Sufletul care se poc˘aie¸ste î¸si d˘a seama c˘a îndrept˘a¸tirea lui vine
datorit˘a Domnului Hristos, care a murit pentru el ca înlocuitor ¸si
Garant al lui ¸si este Jertfa lui de isp˘a¸sire ¸si Neprih˘anirea lui.
„Avraam a crezut pe Dumnezeu ¸si aceasta i s-a socotit ca ne-
prih˘anire. îns˘a, celui ce lucreaz˘a, plata cuvenit˘a lui i se socote¸ste
nu ca un har, ci ca ceva datorat, pe când, celui ce nu lucreaz˘a, ci