Basic HTML Version
Capitolul 2 — P˘ac˘atosul are nevoie de Hristos
La început, omul a fost înzestrat cu puteri nobile ¸si cu o minte
bine echilibrat˘a. Ca fiin¸t˘a, el era des˘avâr¸sit ¸si în deplin˘a armonie cu
Dumnezeu. Gândurile lui erau curate, iar scopurile sale, sfinte. Dar
prin neascultare, puterile sale au ajuns pervertite, iar egoismul a luat
locul iubirii. Prin p˘acat, el a ajuns atât de slab, încât îi era imposibil,
în propria sa putere, s˘a reziste puterii r˘aului. El a devenit rob al lui
Satana ¸si ar fi r˘amas astfel pentru totdeauna, dac˘a Dumnezeu n-ar fi
intervenit în mod special. A fost scopul ispititorului de a z˘ad˘arnici
planul divin prin crearea omului ¸si a umple p˘amântul cu vaiet ¸si
pustiire ca apoi, ar˘atând spre toate aceste rele, s˘a le prezinte ca fiind
rezultatul faptului c˘a Dumnezeu a creat pe om.
În starea sa de nevinov˘a¸tie, omul tr˘aia într-o fericit˘a comuniune
cu El, „în care sunt ascunse toate comorile în¸telepciunii ¸si ale ¸stiin¸tei“
(Coloseni 2, 3). Dar dup˘a p˘ac˘atuirea sa, el n-a mai putut g˘asi deloc
bucurie în sfin¸tenie ¸si, ca urmare, a c˘autat s˘a se ascund˘a de prezen¸ta
lui Dumnezeu. Aceasta este înc˘a starea inimii neren˘ascute. O astfel
de inim˘a nu este în armonie cu Dumnezeu, ¸si, deci, nu g˘ase¸ste nici o
bucurie în comuniunea cu El. P˘ac˘atosul nu poate fi fericit în prezen¸ta
lui Dumnezeu ¸si de aceea va ocoli, se va retrage din compania
fiin¸telor sfinte. Dac˘a i s-ar îng˘adui s˘a intre în ceruri, aceasta n-ar fi
o bucurie pentru el. Spiritul iubirii neegoiste care domne¸ste acolo:
fiecare inim˘a r˘aspunzând inimii iubirii infinite: n-ar trezi nici un ecou
în sufletul s˘au. Gândurile, interesele ¸si motivele sale ar fi str˘aine de
[18]
cele ce determin˘a ac¸tiunile fiin¸telor f˘ar˘a p˘acat care locuiesc acolo. El
ar constitui o not˘a discordant˘a în armonia cerului. Pentru el, cerul ar
fi un loc de tortur˘a ¸si ar dori s˘a se ascund˘a de Acela care este lumina
¸si centrul bucuriei cerului. Nu este deci o hot˘arâre arbitrar˘a din partea
lui Dumnezeu aceea de a exclude pe cei r˘ai din ceruri, c˘aci propria
lor nevrednicie face imposibil˘a prezen¸ta lor acolo. Pentru ei, slava
lui Dumnezeu ar fi un foc mistuitor. Ei ar prefera nimicirea numai
ca s˘a poat˘a fi ascun¸si de fa¸ta Celui care a murit ca s˘a-i r˘ascumpere.
12