Basic HTML Version
Capitolul 5 — Consacrarea
F˘ag˘aduin¸ta lui Dumnezeu ne spune c˘a „M˘a ve¸ti c˘auta, ¸si M˘a ve¸ti
g˘asi, dac˘a M˘a ve¸ti c˘auta cu toat˘a inima“ (Ieremia 29, 13).
Întreaga noastr˘a inim˘a trebuie s˘a se supun˘a lui Dumnezeu; dac˘a
nu, nici o schimbare nu se va produce în noi prin care s˘a fim f˘acu¸ti
iar˘a¸si asemenea Lui. Din fire noi suntem înstr˘aina¸ti de Dumnezeu.
Duhul Sfânt descrie starea aceasta a noastr˘a în urm˘atoarele cuvinte:
„mor¸ti în gre¸selile ¸si în p˘acatele noastre“. „Tot capul este bolnav ¸si
toat˘a inima sufer˘a de moarte. Din t˘alpi pân˘a-n cre¸stet, nimic nu-i
s˘an˘atos; ci numai r˘ani, vân˘at˘ai ¸si carne vie, nestoarse, nelegate ¸si
nealinate cu untdelemn.“ Noi suntem ¸tinu¸ti cu putere în cursa lui
Satana, „de care au fost prin¸si ca s˘a-i fac˘a voia“ (Efeseni 2, 1; Isaia
1, 5, 6; 2 Timotei 2, 26). Dumnezeu dore¸ste s˘a ne vindece ¸si s˘a ne
elibereze. Dar pentru c˘a aceasta cere o transformare complet˘a, o
reînnoire a întregii noastre naturi, trebuie s˘a ne supunem pe deplin
lui Dumnezeu.
Lupta împotriva eului personal este cea mai mare ¸si cea mai grea
din câte s-au v˘azut vreodat˘a. Supunerea eului ¸si renun¸tarea noastr˘a
total˘a pentru Dumnezeu cer str˘adanii; dar înainte de a fi schimba¸ti,
înnoi¸ti în sfin¸tenie, noi trebuie s˘a ne supunem lui Dumnezeu.
Conducerea lui Dumnezeu nu se bazeaz˘a pe o supunere oarb˘a,
pe un control lipsit de ra¸tiune, a¸sa cum ar vrea Satana s˘a se în¸teleag˘a.
Ci ea apeleaz˘a la ra¸tiune ¸si con¸stiin¸t˘a. „Veni¸ti totu¸si s˘a ne judec˘am“,
sun˘a invita¸tia Creatorului adresat˘a fiin¸telor create de El (Isaia 1, 18).
Dumnezeu nu for¸teaz˘a voin¸ta creaturilor Sale. El nu poate primi o
închinare care nu este adus˘a de bun˘a voie ¸si în mod inteligent. O
supunere for¸tat˘a va fi o piedic˘a în calea unei adev˘arate dezvolt˘ari a
min¸tii ¸si a caracterului, ceea ce ar face din om un simplu automat. Nu
[44]
acesta este scopul Creatorului cu noi. El dore¸ste ca omul, coroana
puterii Sale creatoare, s˘a ating˘a cele mai înalte culmi posibile ale
dezvolt˘arii. El a¸seaz˘a înaintea noastr˘a binecuvânt˘arile cele mai înalte
la care dore¸ste s˘a ajungem prin harul S˘au. El ne invit˘a s˘a ne pred˘am
cu totul Lui, pentru ca s˘a poat˘a lucra în noi, dup˘a toat˘a voin¸ta Sa.
31