Basic HTML Version
Capitolul 11 — Înaltul privilegiu al rug˘aciunii
Dumnezeu ne vorbe¸ste prin natur˘a ¸si revela¸tie, prin providen¸ta
Sa ¸si prin influen¸ta Duhului S˘au Sfânt. Dar toate acestea nu sunt
suficiente. ¸Si noi trebuie s˘a deschidem inimile noastre Lui. Pentru a
avea o via¸t˘a spiritual˘a ¸si putere moral˘a, trebuie s˘a avem o continu˘a ¸si
personal˘a leg˘atur˘a cu Tat˘al nostru ceresc. Inimile noastre pot fi atrase
spre El; putem medita la lucr˘arile Sale, la mila Sa, la binecuvânt˘arile
Sale; dar toate acestea nu înseamn˘a a avea comuniune cu Dumne-
zeu în adev˘aratul sens al cuvântului. Pentru a avea comuniune cu
Dumnezeu, noi trebuie s˘a avem s˘a-I spunem ceva cu privire la via¸ta
noastr˘a de fiecare zi.
Rug˘aciunea este deschiderea inimii noastre lui Dumnezeu, ca
unui prieten. Aceasta nu pentru c˘a este necesar s˘a inform˘am pe
Dumnezeu cu privire la persoana noastr˘a, cine suntem noi, ci pentru
ca noi s˘a putem fi capabili s˘a-L primim. Rug˘aciunea nu coboar˘a pe
Dumnezeu la noi, ci ne înal¸t˘a pe noi la El.
Când Domnul Hristos a fost pe p˘amânt, El a înv˘a¸tat pe ucenici
cum s˘a se roage. El i-a sf˘atuit s˘a prezinte nevoile lor zilnice înaintea
lui Dumnezeu ¸si s˘a a¸seze toat˘a povara lor asupra Lui. Asigurarea pe
care El le-a dat-o, c˘a cererile lor vor fi ascultate, este de asemenea o
asigurare pentru noi.
Însu¸si Domnul Hristos, în timp ce Se afla printre oameni, Se ruga
foarte des, Mântuitorul nostru S-a identificat cu nevoile ¸si sl˘abiciu-
nile noastre ¸si, f˘acând astfel, El a devenit un rug˘ator, un peti¸tionar
zelos ce c˘auta s˘a primeasc˘a de la Tat˘al S˘au energii noi pentru împli-
nirea datoriei ¸si pentru a face fa¸t˘a încerc˘arilor. În toate lucrurile El
este exemplul nostru. În necazurile noastre El este asemenea unui
frate „care în toate lucrurile a fost ispitit ca ¸si noi“; dar, fiind f˘ar˘a
p˘acat, fiin¸ta Sa se d˘adea înapoi cu dezgust de la tot ceea ce era r˘au.
[94]
Într-o lume plin˘a de p˘acat, El a trecut prin lupte ¸si chinuri suflete¸sti.
Natura Sa omeneasc˘a f˘acea ca rug˘aciunea s˘a devin˘a o necesitate ¸si
un privilegiu. El g˘asea mângâiere ¸si bucurie în comuniunea cu Tat˘al
S˘au. Dac˘a Mântuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu, a sim¸tit nevoia
66