Basic HTML Version
¸Scoala din Eden
„Ferice de omul care g˘ase¸ste în¸telepciunea.“
Sistemul de educa¸tie, instituit la începutul lumii, trebuia s˘a fie un
model pentru om de-a lungul ve¸sniciei. Ca o ilustrare a principiilor
sale, a fost întemeiat˘a o ¸scoal˘a model în Eden, c˘aminul primilor no¸s-
tri p˘arin¸ti. Gr˘adina Edenului era sala de clas˘a, natura era manualul,
Creatorul Însu¸si era Profesorul, iar p˘arin¸tii familiei omene¸sti erau
studen¸tii.
Crea¸ti pentru a fi „chipul ¸si slava lui Dumnezeu“ (1Corinteni
11,7), Adam ¸si Eva primiser˘a înzestr˘ari cu totul vrednice de destinul
lor m˘are¸t. Superbi ¸si cu un corp bine propor¸tionat, cu tr˘as˘aturi re-
gulate ¸si frumoase, cu fe¸te care str˘aluceau de s˘an˘atate ¸si de lumina
bucuriei ¸si a n˘adejdii, ei ar˘atau în alc˘atuirea lor exterioar˘a asem˘ana-
rea cu Creatorul lor. Iar aceast˘a asem˘anare nu se manifesta numai în
natura fizic˘a. Fiecare facultate a min¸tii ¸si a sufletului reflecta slava
Creatorului. Înzestra¸ti cu înalte daruri mintale ¸si spirituale, Adam
¸si Eva au fost f˘acu¸ti numai cu pu¸tin „mai prejos de îngeri“ (Evrei
2,7), ca s˘a discearn˘a nu numai minun˘a¸tiile Universului vizibil, dar
s˘a în¸teleag˘a ¸si responsabilit˘a¸tile ¸si obliga¸tiile morale.
„Domnul Dumnezeu a s˘adit o gr˘adin˘a în Eden, spre r˘as˘arit; ¸si a
pus acolo pe omul pe care-l întocmise. Domnul Dumnezeu a f˘acut
s˘a r˘asar˘a din p˘amânt tot felul de pomi, pl˘acu¸ti la vedere ¸si buni la
[21]
mâncare, ¸si pomul vie¸tii în mijlocul gr˘adinii.“ Geneza 2,8.9. Aici
aveau s˘a-¸si fac˘a educa¸tia primii no¸stri p˘arin¸ti, înconjura¸ti de scenele
minunate ale naturii neatinse de p˘acat.
În interesul pe care-l manifesta pentru copiii S˘ai, Tat˘al nostru
ceresc dirija personal educa¸tia lor. Ei erau adesea vizita¸ti de solii Lui,
îngeri sfin¸ti, iar ei primeau de la ace¸stia sfat ¸si înv˘a¸t˘atur˘a. Nu o dat˘a,
în timp ce se plimbau prin gr˘adin˘a în r˘acoarea zilei, auzeau glasul
lui Dumnezeu ¸si comunicau fa¸t˘a în fa¸t˘a cu Cel Ve¸snic. Gândurile pe
care le avea fa¸t˘a de ei erau „gânduri de pace ¸si nu de nenorocire“.
15