Basic HTML Version
Sabatul
„Ele sunt un semn între Mine ¸si voi, ca s˘a ¸sti¸ti c˘a Eu sunt Domnul
Dumnezeul vostru!“
Valoarea Sabatului ca mijloc educativ este mai presus de orice
apreciere. Orice ar cere Dumnezeu de la noi, ne d˘a înapoi îmbog˘a¸tit
¸si transformat de propria Sa slav˘a. Zecimea pe care a pretins-o de la
Israel a fost folosit˘a pentru p˘astrarea printre oameni, în frumuse¸tea sa
sl˘avit˘a, a modelului Templului S˘au din ceruri, dovada prezen¸tei Sale
pe p˘amânt. Tot a¸sa, timpul pe care-l pretinde de la noi ni-l d˘a înapoi,
purtând de data aceasta Numele ¸si sigiliul S˘au. „Acesta va fi între
Mine ¸si voi“, spune El, „un semn dup˘a care se va cunoa¸ste c˘a Eu
sunt Domnul“; „c˘aci în ¸sase zile a f˘acut Domnul cerurile, p˘amântul
¸si marea ¸si tot ce este în ele, iar în ziua a ¸saptea S-a odihnit: de aceea
a binecuvântat Domnul ziua de odihn˘a ¸si a sfin¸tit-o“. Exodul 31,13;
20,11. Sabatul este un semn al puterii creatoare ¸si r˘ascump˘ar˘atoare;
el arat˘a c˘atre Dumnezeu, ca izvor al vie¸tii ¸si cunoa¸sterii; aduce
aminte de slava de la început a omului ¸si d˘a astfel m˘arturie despre
scopul lui Dumnezeu de a recrea în noi propriul S˘au chip.
Atât Sabatul, cât ¸si familia au fost instituite în Eden, iar în planul
lui Dumnezeu ele sunt în mod indisolubil legate. În aceast˘a zi, mai
mult ca în oricare alta, ne este cu putin¸t˘a s˘a tr˘aim via¸ta din Eden.
Planul lui Dumnezeu era ca membrii familiei s˘a se uneasc˘a în munc˘a
[251]
¸si studiu, în închinare ¸si recreere; tat˘al ca preot al casei lui, iar
mama ¸si tata deopotriv˘a ca înv˘a¸t˘atori ¸si tovar˘a¸si ai copiilor lor. Îns˘a
rezultatele p˘acatului, schimbând condi¸tiile de trai, au împiedicat
într-o mare m˘asur˘a strângerea lor laolalt˘a. Adesea, tat˘al abia dac˘a
vede fe¸tele copiilor s˘ai în cursul s˘apt˘amânii. El este aproape complet
lipsit de ocazia de a a-¸si educa sau înso¸ti m˘acar copiii. Dar dragostea
lui Dumnezeu a pus o limit˘a cerin¸telor trudei. El θsi pune mâna
milostiv˘a asupra Sabatului. În ziua Sa, El p˘astreaz˘a pentru familie
ocazia comuniunii cu El, cu natura, a fiec˘aruia cu ceilal¸ti.
198