Basic HTML Version
Credin¸ta ¸si rug˘aciunea
„Credin¸ta este o încredere neclintit ˘a în lucrurile n˘ad˘ajduite“.
„S˘a crede¸ti c˘a l-a¸ti ¸si primit, ¸si-l ve¸ti avea.“
Credin¸ta înseamn˘a s˘a nu te îndoie¸sti de Dumnezeu — s˘a crezi
c˘a ne iube¸ste ¸si ¸stie cel mai bine ce este pentru binele nostru. Astfel,
ea ne conduce s˘a alegem calea Sa, în loc s-o alegem pe a noastr˘a. În
locul ne¸stiin¸tei noastre, ea accept˘a în¸telepciunea Sa; în locul sl˘abi-
ciunii noastre, t˘aria Sa; în locul p˘ac˘ato¸seniei noastre, neprih˘anirea
Sa. Vie¸tile noastre, noi în¸sine suntem deja ai Lui; credin¸ta recunoa¸ste
faptul c˘a-i apar¸tinem ¸si accept˘a binecuvântarea Sa. Adev˘arul, purita-
tea, integritatea de caracter au fost indicate ca secrete ale succesului
vie¸tii. Credin¸ta ne pune în posesia acestor principii.
Fiecare impuls sau aspira¸tie bun˘a reprezint˘a un dar de la Dum-
nezeu; credin¸ta prime¸ste de la Dumnezeu singurul fel de via¸t˘a care
poate produce o adev˘arat˘a cre¸stere ¸si eficien¸t˘a.
Modul de exercitare a credin¸tei ar trebui s˘a fie f˘acut foarte clar.
Fiecare f˘ag˘aduin¸t˘a a lui Dumnezeu are condi¸tii. Dac˘a suntem dispu¸si
s˘a împlinim voia Sa, toat˘a t˘aria Lui este a noastr˘a. Orice dar ar
promite, se afl˘a în promisiunea îns˘a¸si. „S˘amân¸ta este Cuvântul lui
Dumnezeu.“ Luca 8,11. La fel de sigur precum stejarul se afl˘a în
ghind˘a, ¸si darul lui Dumnezeu se afl˘a în f˘ag˘aduin¸ta Sa. Dac˘a primim
f˘ag˘aduin¸ta, avem darul.
Credin¸ta care ne face în stare s˘a primim darurile lui Dumnezeu
este ea îns˘a¸si un dar oferit fiec˘arei f˘apturi omene¸sti într-o m˘asur˘a mai
mic˘a sau mai mare. Ea cre¸ste pe m˘asur˘a ce este folosit˘a la însu¸sirea
Cuvântului lui Dumnezeu. Pentru a ne înt˘ari credin¸ta, trebuie s˘a o
[254]
aducem adesea în leg˘atur˘a cu Cuvântul.
În studiul Bibliei, studentul ar trebui s˘a fie îndrumat s˘a vad˘a
puterea Cuvântului lui Dumnezeu. La Crea¸tiune, „El zice, ¸si se face;
porunce¸ste, ¸si ce porunce¸ste ia fiin¸t˘a“. El „cheam˘a lucrurile care nu
sunt ca ¸si cum ar fi.“ (Psalmii 33,9; Romani 4,17); c˘aci atunci când
le cheam˘a, ele sunt.
200