Basic HTML Version
Capitolul 31 — Ascultarea soliei
Din Efes, Pavel a pornit într-o alt˘a c˘al˘atorie misionar˘a, în timpul
c˘areia n˘ad˘ajduia s˘a mai viziteze o dat˘a locurile unde lucrase mai
înainte în Europa. Z˘abovind o vreme la Troa, pentru a predica „Evan-
ghelia lui Hristos“, el i-a g˘asit pe unii care erau doritori s˘a asculte
solia sa. „Mi se deschisese acolo o u¸s˘a în Domnul“, a declarat el mai
târziu despre lucrarea sa în acest loc. Dar, cu toate c˘a eforturile lui
la Troa au fost pline de succes, totu¸si el nu a putut r˘amâne mult timp
acolo. „Grija pentru toate bisericile“ ¸si îndeosebi pentru biserica
din Corint ap˘asa greu asupra inimii sale. El sperase s˘a-l întâlneasc˘a
pe Tit la Troa ¸si s˘a afle de la el cum fuseser˘a primite cuvintele de
sfat ¸si mustrare trimise fra¸tilor corinteni; dar a fost dezam˘agit în
aceast˘a privin¸t˘a. Cu privire la aceast˘a experien¸t˘a, el a scris: „N-am
avut lini¸ste în duhul meu, fiindc˘a n-am g˘asit pe fratele meu Tit“. De
aceea, el a p˘ar˘asit Troa ¸si a trecut dincolo, în Macedonia, unde, la
Filipi, l-a întâlnit pe Timotei.
[324]
În timpul acesta, de adânc˘a îngrijorare cu privire la biserica din
Corint, Pavel n˘ad˘ajduia c˘a va fi mai bine; totu¸si, uneori, sim¸t˘aminte
de profund˘a triste¸te aveau s˘a se abat˘a asupra sufletului s˘au, temându-
se ca nu cumva sfaturile ¸si mustr˘arile sale s˘a fi fost gre¸sit în¸telese.
„Trupul nostru n-a avut nici o odihn˘a“, scria el mai târziu. „Am
fost nec˘ajit în toate chipurile: de afar˘a lupte, din˘auntru temeri. Dar
Dumnezeu, care îi mângâie pe cei smeri¸ti, ne-a mângâiat prin venirea
lui Tit“.
Acest sol credincios a adus vestea îmbucur˘atoare c˘a o minunat˘a
schimbare avusese loc în mijlocul credincio¸silor corinteni. Mul¸ti
luaser˘a la inim˘a înv˘a¸t˘aturile cuprinse în epistola lui Pavel ¸si se poc˘a-
iser˘a de p˘acatele lor. Via¸ta lor nu mai era o ocar˘a pentru cre¸stin˘atate,
ci, dimpotriv˘a, exercita o puternic˘a influen¸t˘a în favoarea unei evlavii
practice.
Plin de bucurie, apostolul a trimis o alt˘a epistol˘a credincio¸silor
corinteni, exprimându-¸si bucuria inimii, ca urmare a lucr˘arii s˘avâr¸site
în ei: „M˘acar c˘a v-am întristat prin epistola mea, nu-mi pare r˘au; ¸si
222