Basic HTML Version
Capitolul 35 — Mântuirea pentru iudei
Dup˘a multe ¸si inevitabile întârzieri, Pavel a ajuns, în cele din
urm˘a, la Corint, scena unei atât de agitate lucr˘ari în trecut, iar de o
vreme obiectul unei aten¸tii deosebite. El a constatat c˘a mul¸ti dintre
primii credincio¸si îl priveau înc˘a cu mult˘a dragoste, ca pe unul care
le adusese cel dintâi lumina Evangheliei. Când i-a salutat pe ace¸sti
ucenici ¸si a v˘azut dovezile credincio¸siei ¸si zelului lor, el s-a bucurat
de faptul c˘a lucrarea lui în Corint nu fusese în zadar.
Credincio¸sii corinteni, a¸sa porni¸ti cândva s˘a piard˘a din vedere
înalta lor chemare în Hristos, dezvoltaser˘a un puternic caracter cre¸s-
tin. Cuvintele ¸si faptele lor d˘adeau pe fa¸t˘a puterea transformatoare a
harului lui Dumnezeu ¸si ei erau acum o puternic˘a for¸t˘a spre bine în
acel centru al p˘agânismului ¸si supersti¸tiei. În compania înso¸titorilor
s˘ai iubi¸ti ¸si a acestor credincio¸si converti¸ti, spiritul obosit ¸si tulburat
al apostolului a g˘asit odihn˘a.
[373]
În timpul ¸sederii sale la Corint, Pavel a g˘asit timp s˘a cugete la
viitor, în vederea unor noi ¸si întinse câmpuri de lucrare. Gândurile lui
erau în mod deosebit ocupate cu proiectata sa c˘al˘atorie la Roma. S˘a
vad˘a credin¸ta cre¸stin˘a puternic întemeiat˘a în marele centru al lumii
cunoscute pe atunci, aceasta era una din speran¸tele cele mai scumpe
lui, cum ¸si unul din planurile la care ¸tinea foarte mult. În Roma, se
înfiin¸tase deja o biseric˘a ¸si apostolul dorea s˘a câ¸stige conlucrarea
credincio¸silor de acolo în vederea lucr˘arii ce urma s˘a fie împlinite în
Italia, precum ¸si în alte ¸t˘ari. Pentru a preg˘ati calea în vederea lucr˘arii
sale printre ace¸sti fra¸ti, dintre care mul¸ti îi erau pân˘a acum str˘aini,
el le-a trimis o epistol˘a, anun¸tându-i despre planul s˘au de a vizita
Roma, cum ¸si despre n˘adejdea lui de a înfige stindardul crucii în
Spania.
În Epistola sa c˘atre Romani, Pavel a prezentat marile principii
ale Evangheliei. El a expus pozi¸tia sa cu privire la întreb˘arile care
fr˘amântau bisericile iudaice, cum ¸si cele dintre Neamuri, ¸si a ar˘atat c˘a
n˘adejdile ¸si f˘ag˘aduin¸tele, care cândva apar¸tinuser˘a în mod deosebit
iudeilor, acum erau oferite ¸si Neamurilor.
257