Basic HTML Version
Capitolul 4 — Ziua cincizecimii
Când ucenicii s-au întors de pe Muntele M˘aslinilor la Ierusalim,
oamenii au privit la ei, sperând s˘a vad˘a pe fe¸tele lor expresii de
întristare, tulburare ¸si înfrângere; îns˘a, în loc de acestea, au v˘azut
fericire ¸si biruin¸t˘a. Ucenicii nu se tânguiau acum pentru dezam˘agirea
n˘adejdilor lor. Ei au v˘azut pe Mântuitorul lor înviat ¸si cuvintele
f˘ag˘aduin¸tei Sale date la desp˘ar¸tire r˘asunau continuu în urechile lor.
Ascult˘atori de porunca lui Hristos, ei au z˘abovit în Ierusalim în
a¸steptarea f˘ag˘aduin¸tei Tat˘alui — rev˘arsarea Duhului Sfânt. Dar nu
au a¸steptat în trând˘aveal˘a. Raportul biblic ne spune c˘a «tot timpul
st˘ateau în templu ¸si l˘audau ¸si binecuvântau pe Dumnezeu» (Luca 24,
53). De asemenea, ei s-au adunat laolalt˘a pentru a prezenta cererile
lor Tat˘alui, în numele lui Isus. Ei ¸stiau c˘a au un reprezentant în
ceruri, un Ap˘ar˘ator la tronul lui Dumnezeu. Cu un respect solemn,
ei se plecau în rug˘aciune, repetând asigurarea: «Orice ve¸ti cere de
[36]
la Tat˘al, în Numele Meu, v˘a va da. Pân˘a acum n-a¸ti cerut nimic în
Numele Meu: Cere¸ti ¸si ve¸ti c˘ap˘ata, pentru ca bucuria voastr˘a s˘a fie
deplin˘a» (Ioan 16, 23.24). Mai sus ¸si tot mai sus întindeau ei mâna
credin¸tei, cu argumentul cel mai puternic: «Hristos a murit! Ba mai
mult, El a ¸si înviat, st˘a la dreapta lui Dumnezeu, ¸si mijloce¸ste pentru
noi» (Romani 8, 34).
În timp ce a¸steptau împlinirea f˘ag˘aduin¸tei, ucenicii î¸si umileau
inimile în sincer˘a poc˘ain¸t˘a ¸si-¸si m˘arturiseau necredin¸ta lor. În timp
ce-¸si aminteau cuvintele pe care Hristos li le-a adresat înainte de
moartea Sa, ei au priceput mult mai bine în¸telesul lor. Adev˘arurile
care le disp˘aruser˘a din memorie le erau acum aduse din nou în
minte, ¸si ei le repetau unul dup˘a altul. Ei î¸si repro¸sau unii altora
faptul c˘a nu-L în¸teleseser˘a pe Mântuitorul. Ca o procesiune, scen˘a
dup˘a scen˘a din minunata Sa via¸t˘a trecea pe dinaintea lor. Meditând
la via¸ta Lui curat˘a ¸si sfânt˘a, ei au sim¸tit c˘a nici o str˘adanie nu va fi
prea grea, nici un sacrificiu prea mare, ca s˘a poat˘a da m˘arturie în
via¸ta lor despre caracterul plin de iubire al lui Hristos. O, gândeau
ei, dac˘a le-ar fi fost cu putin¸t˘a s˘a mai tr˘aiasc˘a din nou cei trei ani
25