Basic HTML Version
Capitolul 48 — Pavel înaintea lui Nero
Când Pavel a fost chemat s˘a se înf˘a¸ti¸seze înaintea împ˘aratului
Nero pentru a fi judecat, se întrez˘area în mod sigur apropierea mor¸tii
sale. Seriozitatea naturii crimei de care era învinuit, cum ¸si du¸sm˘ania
ce domnea fa¸t˘a de cre¸stini d˘adeau pu¸tin temei pentru a n˘ad˘ajdui într-
o sentin¸t˘a favorabil˘a.
La greci ¸si romani era obiceiul ca unui învinuit s˘a i se acorde
favoarea de a folosi un avocat care s˘a pledeze cauza sa înaintea
tribunalului. Prin puterea argument˘arii, printr-o elocven¸t˘a plin˘a de
c˘aldur˘a, ori prin cereri st˘aruitoare, rug˘amin¸ti ¸si lacrimi, un asemenea
ap˘ar˘ator ob¸tinea deseori o hot˘arâre în favoarea întemni¸tatului sau,
dac˘a nu izbutea aceasta, câ¸stiga cel pu¸tin îndulcirea pedepsei. Dar
când Pavel a fost chemat înaintea lui Nero, nimeni nu a riscat s˘a
fie sf˘atuitorul sau avocatul lui; nici un prieten nu s-a g˘asit cel pu¸tin
pentru a însemna învinuirile ce i-au fost aduse sau argumentele
prezentate în ap˘ararea sa. Dintre cre¸stinii din Roma nu s-a g˘asit nici
[493]
unul care s˘a p˘a¸seasc˘a înainte ¸si s˘a stea al˘aturi de el în acest ceas al
încerc˘arii.
Singurul raport vrednic de încredere despre ocazia aceea este
cel prezentat chiar de Pavel în a doua sa Epistol˘a c˘atre Timotei. „La
întâiul meu r˘aspuns de ap˘arare“, scria apostolul, „nimeni n-a fost cu
mine, to¸ti m-au p˘ar˘asit. S˘a nu li se ¸tin˘a în socoteal˘a lucrul acesta!
Îns˘a Domnul a stat lâng˘a mine ¸si m-a înt˘arit, pentru ca propov˘aduirea
s˘a fie vestit˘a pe deplin prin mine, ¸si s-o aud˘a toate neamurile. ¸Si am
fost izb˘avit din gura leului“ (2 Tim. 4, 16.17).
Pavel înaintea lui Nero — ce contrast izbitor! Mândrul împ˘a-
rat, înaintea c˘aruia b˘arbatul lui Dumnezeu avea s˘a r˘aspund˘a pentru
credin¸ta sa, atinsese atât culmea puterii, a autorit˘a¸tii ¸si a bog˘a¸tiei
sale p˘amânte¸sti, cât ¸si adâncurile cele mai afunde ale crimei ¸si nele-
giuirii. În putere ¸si m˘arire era neegalat. Nu era nimeni care s˘a pun˘a
la îndoial˘a autoritatea sa, nimeni care s˘a se împotriveasc˘a voin¸tei
sale. Împ˘ara¸tii î¸si depuneau coroanele la picioarele sale. O¸stiri pu-
ternice m˘ar¸s˘aluiau la porunca sa ¸si steagurile cor˘abiilor sale vesteau
338