Basic HTML Version
Capitolul 50 — Osândit la moarte
În timpul ultimei judec˘ari a lui Pavel înaintea lui Nero, împ˘aratul
fusese atât de puternic impresionat de puterea cuvintelor apostolului,
încât a amânat luarea unei hot˘arâri în cazul lui, f˘ar˘a s˘a-l achite sau
f˘ar˘a s˘a-l osândeasc˘a pe acuzatul slujitor al lui Dumnezeu. Dar, nu
dup˘a mult timp, r˘autatea împ˘aratului împotriva lui Pavel a revenit.
Mâniat peste m˘asur˘a, fiindc˘a nu era în stare s˘a împiedice extinderea
religiei cre¸stine nici chiar în casa imperial˘a, el a hot˘arât ca, atunci
când va g˘asi un pretext mai temeinic, apostolul s˘a fie osândit la
moarte. Nu mult timp dup˘a aceea, Nero a pronun¸tat sentin¸ta care l-a
condamnat pe Pavel la moarte. Dar, fiindc˘a un cet˘a¸tean roman nu
putea s˘a fie supus torturii, el a fost osândit s˘a fie decapitat.
Pavel a fost luat pe ascuns ¸si dus la locul execu¸tiei. Numai la
pu¸tine persoane li s-a îng˘aduit s˘a fie de fa¸t˘a; c˘aci prigonitorii lui,
alarma¸ti de întinderea influen¸tei lui, se temeau ca nu cumva scena
mor¸tii sale s˘a-i câ¸stige pe al¸tii la cre¸stinism. Dar, pân˘a ¸si osta¸sii
împietri¸ti, care l-au înso¸tit, au ascultat cuvintele sale cu uimire ¸si
[510]
l-au v˘azut plin de voie bun˘a ¸si chiar bucuros în fa¸ta mor¸tii. Pentru
aceia care au luat parte la moartea lui de martir, spiritul s˘au de iertare
fa¸t˘a de executorii s˘ai ¸si încrederea sa ne¸sov˘aielnic˘a în Hristos pân˘a
la sfâr¸sit s-au dovedit pentru ei ca o mireasm˘a de via¸t˘a spre via¸t˘a.
Mul¸ti L-au primit pe Mântuitorul predicat de Pavel ¸si nu peste mult
timp, plini de curaj, ei au sigilat credin¸ta lor cu propriul lor sânge.
Pân˘a în ultimul ceas, via¸ta lui Pavel a m˘arturisit despre adev˘arul
cuvintelor sale c˘atre corinteni: „Dumnezeu care a zis: «S˘a lumineze
lumina din întuneric» ne-a luminat inimile, pentru ca s˘a facem s˘a
str˘aluceasc˘a lumina cuno¸stin¸tei slavei lui Dumnezeu pe fa¸ta lui Isus
Hristos. Comoara aceasta o purt˘am în ni¸ste vase de lut, pentru ca
aceast˘a putere nemaipomenit˘a s˘a fie de la Dumnezeu ¸si nu de la
noi. Suntem încol¸ti¸ti în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea
cump˘an˘a, dar nu dezn˘ad˘ajdui¸ti; prigoni¸ti, dar nu p˘ar˘asi¸ti; trânti¸ti jos,
dar nu omorâ¸ti. Purt˘am întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea
Domnului Isus, pentru ca ¸si via¸ta lui Isus s˘a se arate în trupul nostru“
350