Basic HTML Version
Capitolul 54 — Un martor credincios
Dup˘a în˘al¸tarea lui Hristos, Ioan a stat ca un lucr˘ator credincios
¸si zelos pentru Domnul. Împreun˘a cu ceilal¸ti apostoli, s-a împ˘art˘a¸sit
de rev˘arsarea Duhului în Ziua Cincizecimii, ¸si, cu un nou zel ¸si cu
putere, a continuat s˘a spun˘a oamenilor cuvintele vie¸tii, c˘autând s˘a
îndrume gândurile lor c˘atre Cel Nev˘azut. El a fost un predicator
puternic, plin de c˘aldur˘a ¸si cu o râvn˘a profund˘a. Într-un limbaj
frumos ¸si cu un glas melodios, el a relatat cuvintele ¸si faptele lui
Hristos, vorbind într-un mod care impresiona inimile celor care îl
ascultau. Simplitatea cuvintelor sale, puterea m˘area¸t˘a a adev˘arurilor
pe care le rostea, cum ¸si zelul ¸si c˘aldura ce caracterizau înv˘a¸t˘aturile
sale l-au f˘acut s˘a fie bine primit de toate clasele sociale.
Via¸ta apostolului era în armonie cu înv˘a¸t˘aturile sale. Iubirea
pentru Hristos, ce str˘alucea în inima sa, l-a condus s˘a depun˘a o
munc˘a plin˘a de zel ¸si neobosit˘a pentru semenii s˘ai ¸si îndeosebi
pentru fra¸tii s˘ai din biserica cre¸stin˘a.
[547]
Hristos îi îndemnase pe primii ucenici s˘a se iubeasc˘a unii pe al¸tii
a¸sa cum îi iubea El. În felul acesta, ei aveau s˘a dea lumii m˘arturie
despre faptul c˘a Hristos era în ei, n˘adejdea slavei. „V˘a dau o porunc˘a
nou˘a“, a spus El, „S˘a v˘a iubi¸ti unii pe al¸tii; cum v-am iubit Eu,
a¸sa s˘a v˘a iubi¸ti ¸si voi unii pe al¸tii“ (Ioan 13, 3.4). Atunci când
fuseser˘a rostite aceste cuvinte, ucenicii nu le-au putut în¸telege; dar,
dup˘a ce fuseser˘a martori la suferin¸tele lui Hristos, dup˘a r˘astignirea,
învierea ¸si în˘al¸tarea Lui la cer ¸si dup˘a coborârea Duhului Sfânt peste
ei, în Ziua Cincizecimii, ei au avut o în¸telegere mai clar˘a a iubirii
lui Dumnezeu ¸si a naturii acelei iubiri pe care ei trebuia s˘a o aib˘a
unul fa¸t˘a de altul. Atunci, Ioan a putut s˘a spun˘a conlucr˘atorilor s˘ai
apostoli:
„Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea c˘a El ¸Si-a dat via¸ta
pentru noi; ¸si noi deci trebuie s˘a ne d˘am via¸ta pentru fra¸ti“.
Dup˘a coborârea Duhului Sfânt, când ucenicii au pornit s˘a ves-
teasc˘a un Mântuitor viu, singura lor dorin¸t˘a era mântuirea sufletelor.
Ei se bucurau de o dulce p˘art˘a¸sie cu sfin¸tii. Ei erau blânzi, cu jude-
377