Basic HTML Version
Capitolul 21 — Betesda ¸si Sinedriul
„ÎN IERUSALIM, LÂNG ˘A POARTA OILOR, este o sc˘ald˘atoare
numit˘a în evreie¸ste Betesda, care are cinci pridvoare. În pridvoa-
rele acestea z˘aceau o mul¸time de bolnavi, orbi, ¸schiopi, usca¸ti, care
a¸steptau mi¸scarea apei.“
Din când în când, apele sc˘ald˘atorii erau agitate ¸si se credea c˘a
lucrul acesta era rezultatul unei puteri supranaturale ¸si c˘a oricine ar
fi coborât primul în ap˘a dup˘a tulburarea ei se f˘acea s˘an˘atos, orice
boal˘a ar fi avut. Sute de suferinzi mergeau acolo, dar, când se tulbura
apa, gloata era a¸sa de mare, încât în goana lor c˘alcau în picioare
b˘arba¸ti, femei ¸si copii mai slabi ca ei. Mul¸ti nu puteau s˘a ajung˘a
pân˘a la marginea sc˘ald˘atorii. Mul¸ti dintre cei ce ajungeau pân˘a acolo
mureau al˘aturi de ea. Pe locul acela se ridicaser˘a ad˘aposturi, ca
bolnavii s˘a fie ap˘ara¸ti de ar¸si¸ta zilei ¸si de r˘acoarea nop¸tii. Unii î¸si
petreceau noaptea în pridvoarele acestea ¸si în fiecare zi se târau pân˘a
la marginea sc˘ald˘atorii, cu speran¸ta zadarnic˘a de vindecare.
Isus era din nou la Ierusalim. Mergând singur ¸si p˘arând adâncit în
medita¸tie ¸si rug˘aciune, a ajuns la sc˘ald˘atoare. I-a v˘azut pe suferinzii
aceia nenoroci¸ti a¸steptând ceea ce credeau c˘a este singura lor n˘adejde
de vindecare. El dorea s˘a foloseasc˘a puterea Sa vindec˘atoare, ca s˘a-i
fac˘a bine pe to¸ti bolnavii. Dar era o zi de Sabat. Mul¸timile se duceau
la templu s˘a se roage ¸si El ¸stia c˘a un asemenea act de vindecare ar fi
[202]
stârnit atât de mult prejudec˘a¸tile iudeilor, încât ar fi pus repede cap˘at
lucr˘arii Lui.
Dar Mântuitorul a v˘azut un caz foarte nenorocit. Era acolo un
bolnav neajutorat, paralizat de treizeci ¸si opt de ani. Suferin¸ta lui
era în mare m˘asur˘a urmarea propriilor p˘acate ¸si era socotit˘a ca o
judecat˘a de la Dumnezeu. Singur ¸si lipsit de prieteni, sim¸tind c˘a nu
avea dreptul la îndurarea lui Dumnezeu, suferindul îndurase ani mul¸ti
de mizerie. Pe când se a¸stepta ca apele s˘a fie tulburate, aceia care se
milostiveau de nenorocirea lui îl duceau la pridvoare. Dar, în clipa
favorabil˘a, n-avea pe nimeni s˘a-l ajute. V˘azuse el c˘a apa se mi¸sc˘a, dar
nu fusese niciodat˘a în stare s˘a treac˘a dincolo de marginea sc˘ald˘atorii.
157