Basic HTML Version
Capitolul 27 — „Po¸ti s˘a m˘a cur˘a¸te¸sti“
DINTRE TOATE BOLILE CUNOSCUTE în Orient, lepra era
cea mai de temut. Caracterul ei incurabil ¸si contagios ¸si efectul
grozav pe care-l avea asupra victimelor îi umpleau de groaz˘a chiar
¸si pe cei mai curajo¸si oameni. Printre iudei, ea era socotit˘a ca o
pedeaps˘a pentru p˘acate. ¸Si din cauza aceasta era numit˘a „b˘ataia“,
„degetul lui Dumnezeu“. P˘atrunzând adânc, fiind cu neputin¸t˘a de
vindecat ¸si provocând moartea, era privit˘a ca un simbol al p˘acatului.
Prin legea ceremonial˘a, leprosul era declarat necurat. Ca ¸si când
ar fi murit deja, el era îndep˘artat din locuin¸tele omene¸sti. Tot ce
atingea el era necurat. Aerul era contaminat prin respira¸tia lui. Cel
b˘anuit c˘a are boala trebuia s˘a se înf˘a¸ti¸seze la preo¸ti, care aveau s˘a
cerceteze ¸si s˘a hot˘arasc˘a în cazul lui. Dac˘a era declarat lepros, era
desp˘ar¸tit de familie, alungat din adunarea lui Israel ¸si sortit s˘a stea
numai în tov˘ar˘a¸sia acelora care erau la fel de lovi¸ti ca el. Legea era
neînduplecat˘a în cererile ei. Nici chiar împ˘ara¸tii sau conduc˘atorii
nu erau scuti¸ti. Un monarh care ar fi fost atacat de aceast˘a boal˘a
îngrozitoare trebuia s˘a predea sceptrul ¸si s˘a fug˘a din societate.
Departe de prietenii ¸si rudele lui, leprosul trebuia s˘a poarte bles-
temul bolii sale. Era obligat s˘a-¸si strige boala în gura mare, s˘a-¸si
sfâ¸sie hainele ¸si s˘a dea semnalul de alarm˘a, prevenindu-i pe to¸ti
s˘a fug˘a de prezen¸ta lui molipsitoare. Strig˘atul „necurat, necurat!“,
venind în tonuri jalnice de la exila¸tii singuratici, era semnalul pe
care oamenii îl auzeau cu groaz˘a ¸si cu oroare.
În regiunea în care lucra Hristos, erau mul¸ti asemenea suferinzi
¸si vestea despre lucrarea Lui a ajuns la ei, aducându-le o raz˘a de
speran¸t˘a. Dar din zilele profetului Elisei nu se mai auzise ca s˘a
[263]
se vindece un om de care se prinsese aceast˘a boal˘a. Ei nici nu
îndr˘azneau s˘a spere c˘a Isus va face pentru ei ceea ce nu f˘acuse pentru
nimeni. Cu toate acestea, s-a g˘asit unul în a c˘arui inim˘a credin¸ta a
început s˘a încol¸teasc˘a. Dar omul bolnav nu ¸stia cum s˘a ajung˘a la
Isus. Dac˘a era împiedicat s˘a vin˘a în leg˘atur˘a cu semenii lui, cum
ar putea oare s˘a se înf˘a¸ti¸seze înaintea Vindec˘atorului? Se întreba
211