Basic HTML Version
Capitolul 29 — Sabatul
SABATUL A FOST SFIN ¸TIT la crea¸tiune. Fiind rânduit pentru
om, originea sa este timpul acela când „stelele dimine¸tii izbucneau în
cânt˘ari de bucurie, ¸si când to¸ti fiii lui Dumnezeu scoteau strig˘ate de
veselie“ (Iov 38, 7). Pacea odihnea asupra lumii, deoarece p˘amântul
era în armonie cu cerul. „Dumnezeu S-a uitat la tot ce f˘acuse ¸si
iat˘a c˘a erau foarte bune“ ¸si El S-a odihnit în bucuria lucr˘arii Sale
încheiate (Gen. 1, 31).
Deoarece El S-a odihnit în Sabat, „Dumnezeu a binecuvântat
ziua a ¸saptea ¸si a sfin¸tit-o“ — a pus-o deoparte pentru un scop
sfânt. El i-a dat-o lui Adam ca o zi de odihn˘a. Era un semn de
aducere aminte a lucr˘arii de crea¸tiune ¸si, în felul acesta, un semn al
puterii lui Dumnezeu ¸si al iubirii Sale. Scriptura zice: „El a l˘asat o
aducere aminte a minunilor Lui“. „Însu¸sirile nev˘azute ale Lui... se
v˘ad l˘amurit de la facerea lumii, când te ui¸ti cu b˘agare de seam˘a la
ele în lucrurile f˘acute de El“ (Gen. 2, 3; Ps. 111, 4; Rom. 1, 20).
Toate lucrurile au fost create prin Fiul lui Dumnezeu. „La început
era Cuvântul, ¸si Cuvântul era cu Dumnezeu... Toate lucrurile au fost
f˘acute prin El, ¸si nimic din ce a fost f˘acut, n-a fost f˘acut f˘ar˘a El“
(Ioan 1, 1-3). ¸Si deoarece Sabatul este o amintire a lucr˘arii crea¸tiunii,
el este o dovad˘a a iubirii ¸si puterii lui Hristos.
Sabatul ne îndreapt˘a gândurile spre natur˘a ¸si ne aduce în leg˘atur˘a
cu Creatorul. În cântecul p˘as˘arelelor, în fo¸snetul pomilor, în muzica
m˘arii, putem înc˘a s˘a auzim vocea Aceluia care a vorbit cu Adam
[282]
în Eden, în r˘acoarea zilei. Când admir˘am puterea Lui în natur˘a,
g˘asim mângâiere, deoarece Cuvântul care a creat toate lucrurile d˘a
via¸t˘a ¸si fiin¸tei l˘auntrice. El, „care a zis: «S˘a lumineze lumina din
întuneric», ne-a luminat inimile, pentru ca s˘a facem s˘a str˘aluceasc˘a
lumina cuno¸stin¸tei slavei lui Dumnezeu pe fa¸ta lui Isus Hristos“ (2
Cor. 4, 6).
Tocmai gândul acesta a f˘acut s˘a r˘asune cântecul:
„Tu m˘a învesele¸sti cu lucr˘arile Tale, Doamne,
230