Basic HTML Version
Capitolul 32 — Suta¸sul
HRISTOS ÎI SPUSESE SLUJBA¸SULUI împ˘ar˘atesc c˘aruia îi
vindecase fiul: „Dac˘a nu vede¸ti semne ¸si minuni, cu nici un chip nu
crede¸ti!“ (Ioan 4, 48). El era întristat de faptul c˘a însu¸si poporul S˘au
cerea semne exterioare despre mesianitatea Sa. În repetate rânduri Se
mirase de necredin¸ta lor. Dar S-a mirat ¸si de credin¸ta suta¸sului care
a venit la El. Suta¸sul n-a pus la îndoial˘a puterea Mântuitorului. Nici
n-a cerut m˘acar ca El s˘a vin˘a în persoan˘a s˘a s˘avâr¸seasc˘a minunea.
„Zi numai un cuvânt“, a zis el, „¸si robul meu va fi t˘am˘aduit.“
Robul suta¸sului fusese lovit de paralizie ¸si z˘acea în pat, fiind pe
moarte. La romani slujitorii erau sclavi, care se vindeau ¸si se cump˘a-
rau în pia¸t˘a ¸si erau trata¸ti în chip abuziv ¸si crud; dar suta¸sul era ata¸sat
de slujitorul s˘au ¸si-i dorea foarte mult vindecarea. El a crezut c˘a Isus
poate s˘a-l vindece. Nu-L v˘azuse pe Mântuitorul, dar ve¸stile auzite îi
inspirau credin¸t˘a. F˘ar˘a a ¸tine seama de formalismul iudeilor, romanul
acesta era convins c˘a religia lor era superioar˘a. Trecuse de piedicile
prejudec˘a¸tii na¸tionale ¸si ale urii care îi desp˘ar¸teau pe cuceritori de
poporul cucerit. Ar˘atase respect fa¸t˘a de slujirea lui Dumnezeu ¸si se
purtase frumos fa¸t˘a de iudei, ca unii care erau închin˘atorii Lui. În
înv˘a¸t˘atura lui Hristos, a¸sa cum i se transmisese, el g˘asea ceva care
împlinea nevoile sufletului. Tot ce era spiritual în el r˘aspundea la
cuvintele Mântuitorului. Dar se sim¸tea nevrednic s˘a vin˘a în fa¸ta lui
Isus ¸si i-a rugat pe b˘atrânii iudeilor s˘a fac˘a cereri pentru vindecarea
slujitorului s˘au. Ei Îl cuno¸steau pe Marele Înv˘a¸t˘ator ¸si, gândea el, se
[316]
vor pricepe cum s˘a se arate în fa¸ta Lui, pentru a-I câ¸stiga favoarea.
Când a intrat în Capernaum, Isus a fost întâmpinat de o delega¸tie
a b˘atrânilor, care I-au spus dorin¸ta suta¸sului. Ei au st˘aruit, zicând:
„Face s˘a-i faci acest bine, c˘aci iube¸ste neamul nostru, ¸si el ne-a zidit
sinagoga“.
Isus a plecat îndat˘a c˘atre locuin¸ta slujba¸sului; dar, din cauza
mul¸timii care era în jurul S˘au, înainta încet. Vestea despre venirea
Lui L-a precedat ¸si suta¸sul, în neîncrederea sa în sine, a trimis s˘a I se
spun˘a: „Doamne, nu Te mai osteni atâta; pentru c˘a nu sunt vrednic s˘a
262