Basic HTML Version
Capitolul 39 — „Da¸ti-le voi s˘a m˘anânce“
HRISTOS SE RETR ˘ASESE cu ucenicii S˘ai într-un loc lini¸stit,
dar aceast˘a ocazie rar˘a de lini¸ste a fost curând întrerupt˘a. Ucenicii
credeau c˘a s-au retras într-un loc unde nu vor fi tulbura¸ti; dar, îndat˘a
ce mul¸timea a sim¸tit lipsa Înv˘a¸t˘atorului, a întrebat: „Unde este?“
Câ¸tiva observaser˘a direc¸tia în care plecase Isus cu ucenicii. Mul¸ti
au plecat pe uscat, pe când al¸tii au plecat dup˘a ei cu corabia. Pa¸stele
era aproape ¸si, din locuri apropiate sau dep˘artate, grupe de pelerini
în drumul lor c˘atre Ierusalim se adunau s˘a-L vad˘a pe Isus. Au mai
venit pe lâng˘a ei ¸si al¸tii, pân˘a când s-au adunat la un loc cinci mii de
b˘arba¸ti, în afar˘a de femei ¸si copii. Înainte ca Isus s˘a ajung˘a la ¸t˘arm,
o mare mul¸time Îl a¸stepta. Dar El a coborât f˘ar˘a s˘a fie observat ¸si a
r˘amas câtva timp la o parte cu ucenicii Lui.
De pe coasta muntelui, El a privit la mul¸timea în mi¸scare ¸si
inima Lui s-a umplut de mil˘a. Cu toate c˘a era întrerupt ¸si c˘a I se
r˘apea odihna, nu era lipsit de r˘abdare. Când S-a uitat la oamenii care
veneau mereu, a v˘azut c˘a acolo era o nevoie mai mare, care trebuia
s˘a fie luat˘a în seam˘a. „I S-a f˘acut mil˘a de ei, pentru c˘a erau ca ni¸ste
oi care nu aveau p˘astor.“ P˘ar˘asind locul S˘au retras, a g˘asit un loc
potrivit de unde putea s˘a le dea ajutor. Ei nu primiser˘a nici un ajutor
de la preo¸ti ¸si conduc˘atori, dar de la Hristos porneau valuri de via¸t˘a
[365]
vindec˘atoare atunci când îi înv˘a¸ta pe oameni calea mântuirii.
Oamenii ascultau cuvintele pline de îndurare care porneau cu
îmbel¸sugare de pe buzele Fiului lui Dumnezeu. Ei ascultau cuvintele
pline de har, dar atât de clare ¸si de simple, încât erau ca un bal-
sam din Ghilead pentru sufletele lor. Vindecarea dat˘a de mâna Lui
dumnezeiasc˘a aducea voie bun˘a ¸si via¸t˘a pentru muribund, u¸surare
¸si s˘an˘atate pentru bolnavi. În ziua aceea, li s-a p˘arut c˘a cerul s-a
coborât pe p˘amânt ¸si nici nu-¸si d˘adeau seama cât˘a vreme trecuse de
când nu mai mâncaser˘a ceva.
În cele din urm˘a, ziua s-a sfâr¸sit. Soarele cobora spre apus ¸si, cu
toate acestea, lumea r˘amânea pe loc. Isus lucrase toat˘a ziua f˘ar˘a s˘a
m˘anânce sau s˘a Se odihneasc˘a. Era palid de oboseal˘a ¸si de foame,
309