Basic HTML Version
Capitolul 50 — Printre curse
TOT TIMPUL CÂT A STAT LA IERUSALIM în cursul praz-
nicului, Isus a fost pândit de iscoade. În fiecare zi c˘autau mijloace
de a-L aduce la t˘acere. Preo¸tii ¸si conduc˘atorii c˘autau s˘a-L prind˘a
în curs˘a. Au f˘acut planul de a-L opri prin violen¸t˘a. Dar aceasta nu
era totul. Doreau s˘a-L umileasc˘a pe acest Înv˘a¸t˘ator galilean în fa¸ta
poporului.
În prima zi a particip˘arii Sale la s˘arb˘atoare, conduc˘atorii veniser˘a
la El, întrebându-L cu ce putere înva¸t˘a. Doreau s˘a întoarc˘a aten¸tia
oamenilor de la El la problema dreptului S˘au de a înv˘a¸ta ¸si, în acela¸si
timp, la importan¸ta ¸si autoritatea lor.
„Înv˘a¸t˘atura Mea nu este a Mea“, a zis El, „ci a Celui ce M-a trimis
pe Mine. Dac˘a vrea cineva s˘a fac˘a voia Lui, va ajunge s˘a cunoasc˘a
dac˘a înv˘a¸t˘atura este de la Dumnezeu sau dac˘a Eu vorbesc de la Mine“
(Ioan 7, 16-17). Isus n-a întâmpinat întrebarea acestor batjocoritori
r˘aspunzând cu batjocur˘a, ci prin dezv˘aluirea adev˘arului necesar
pentru mântuirea sufletului. În¸telegerea ¸si aprecierea adev˘arului, a
zis El, depind mai mult de inim˘a decât de minte. Adev˘arul trebuie
primit în suflet; el pretinde supunerea voin¸tei. Dac˘a adev˘arul ar
putea s˘a fie supus numai ra¸tiunii, mândria n-ar fi o piedic˘a în calea
primirii lui. Dar el trebuie s˘a fie primit prin lucrarea harului în
inim˘a ¸si primirea lui depinde de lep˘adarea oric˘arui p˘acat pe care ni-l
descoper˘a Duhul lui Dumnezeu. Posibilit˘a¸tile unui om de a cunoa¸ste
adev˘arul, oricât de str˘alucite ar fi, se vor dovedi nefolositoare cât˘a
vreme inima nu se deschide s˘a primeasc˘a adev˘arul ¸si pân˘a nu are
[456]
loc o con¸stient˘a lep˘adare a oric˘arui obicei ¸si a oric˘arei deprinderi
potrivnice principiilor lui. Acelora care se predau în felul acesta lui
Dumnezeu, cu dorin¸ta sincer˘a de a cunoa¸ste ¸si împlini voin¸ta Lui,
adev˘arul li se va descoperi ca fiind puterea lui Dumnezeu pentru
mântuirea lor. Ace¸stia vor fi în stare s˘a-l deosebeasc˘a pe acela care
vorbe¸ste din partea lui Dumnezeu de acela care vorbe¸ste numai de la
sine. Fariseii nu a¸sezaser˘a voin¸ta lor de partea voin¸tei lui Dumnezeu.
Ei nu c˘autau s˘a cunoasc˘a adev˘arul, ci s˘a g˘aseasc˘a vreo scuz˘a pentru
387