Basic HTML Version
Capitolul 61 — Zacheu
PE DRUMUL C ˘ATRE IERUSALIM, „Isus a intrat în Ierihon ¸si
trecea prin cetate“. La câ¸tiva kilometri de Iordan, la cap˘atul apusean
al v˘aii care se deschidea aici într-o câmpie, cetatea trona în mijlocul
verde¸tii tropicale, într-o rev˘arsare de frumuse¸te. Cu palmierii ¸si
gr˘adinile ei bogate, udate de ape curg˘atoare, scânteia ca un smarald
înconjurat de dealurile din piatr˘a de var ¸si v˘aile pustii ce se aflau
între Ierusalim ¸si cetatea câmpiei.
Cu ocazia s˘arb˘atorilor, prin Ierihon treceau multe caravane în
drum spre Ierusalim. Îns˘a¸si sosirea lor era totdeauna o s˘arb˘atoare,
dar acum lumea era preocupat˘a de ceva mult mai important. Se aflase
c˘a Înv˘a¸t˘atorul galilean, Cel care nu demult îl înviase pe Laz˘ar, Se
afla ¸si El în mul¸time; ¸si, cu toate c˘a în ascuns se ¸soptea c˘a preo¸tii
unelteau împotriva Lui, mul¸timea dorea s˘a-L onoreze.
Ierihonul era una din cet˘a¸tile puse deoparte pe vremuri pentru
preo¸ti ¸si, în vremea aceasta, mul¸ti preo¸ti locuiau acolo. Dar cetatea
avea o popula¸tie foarte împestri¸tat˘a. Era un mare centru comercial,
se g˘aseau acolo slujba¸si ¸si solda¸ti romani ¸si str˘aini de tot felul, în
timp ce adunarea impozitelor ¸si taxelor vamale f˘acea ca în aceast˘a
cetate s˘a locuiasc˘a mul¸ti vame¸si.
„Mai marele vame¸silor“, Zacheu, era iudeu, dar cona¸tionalii s˘ai îl
urau. Rangul ¸si averea lui erau r˘asplata pentru o meserie pe care ei o
[553]
dispre¸tuiau ¸si care pentru ei era totuna cu nedreptatea ¸si silnicia. Cu
toate acestea, vame¸sul bogat nu era un om lumesc, cu totul împietrit,
cum p˘area. Sub aparen¸ta de trufie ¸si iubire de lume, se ascundea o
inim˘a sensibil˘a la îndemnurile dumnezeie¸sti. Zacheu auzise de Isus.
Vestea despre Acela care Se purta cu amabilitate ¸si bun˘avoin¸t˘a fa¸t˘a
de clasele neluate în seam˘a se r˘aspândise în toate p˘ar¸tile. În acest mai
mare al vame¸silor s-a trezit dorin¸ta dup˘a o via¸t˘a mai bun˘a. Numai
la câ¸tiva kilometri de Ierihon, Ioan Botez˘atorul predicase la Iordan
¸si Zacheu auzise chemarea la poc˘ain¸t˘a. Înv˘a¸t˘atura dat˘a vame¸silor:
„S˘a nu cere¸ti nimic peste ce v-a fost poruncit s˘a lua¸ti“ (Luca 3, 13),
de¸si aparent neluat˘a în seam˘a, f˘acuse impresie asupra min¸tii lui.
469