Basic HTML Version
Capitolul 62 — La osp˘a¸tul din casa lui Simon
SIMON DIN BETANIA era socotit ucenic al lui Isus. El era unul
dintre pu¸tinii farisei care se al˘aturaser˘a pe fa¸t˘a urma¸silor lui Hristos.
Îl recuno¸stea pe Isus ca înv˘a¸t˘ator ¸si spera c˘a El ar putea fi Mesia,
dar nu-L primise ca Mântuitor. Caracterul lui nu era transformat;
principiile lui erau neschimbate.
Simon fusese vindecat de lepr˘a ¸si tocmai lucrul acesta îl atr˘asese
spre Isus. El dorea s˘a-¸si arate recuno¸stin¸ta ¸si, când Isus a vizitat
pentru ultima dat˘a Betania, el a dat un osp˘a¸t pentru Mântuitorul ¸si
ucenicii Lui. La masa aceasta s-au strâns mul¸ti iudei. În vremea
aceasta, la Ierusalim era mult˘a fr˘amântare. Hristos ¸si lucrarea Lui
atr˘ageau aten¸tia tot mai mult. Aceia care veniser˘a la mas˘a Îi urm˘a-
reau de aproape toate mi¸sc˘arile, iar unii dintre ei nu Îl priveau deloc
prietenos.
Mântuitorul a ajuns la Betania numai cu ¸sase zile înainte de Pa¸ste
¸si, dup˘a obiceiul S˘au, a c˘autat odihn˘a în casa lui Laz˘ar. C˘al˘atorii
care trecuser˘a mai departe, spre cetate, au r˘aspândit vestea c˘a El e pe
drum spre Ierusalim ¸si avea s˘a petreac˘a Sabatul la Betania. Printre
oameni era un mare entuziasm. Mul¸ti se adunau la Betania, unii din
simpatie pentru Isus, al¸tii din curiozitate — ca s˘a vad˘a un om înviat
din mor¸ti.
Mul¸ti a¸steptau s˘a aud˘a de la Laz˘ar o minunat˘a descriere a scene-
lor v˘azute dup˘a moarte. Ei au fost surprin¸si de faptul c˘a nu le-a spus
nimic.
[558]
El n-avea de povestit nimic de felul acesta. Inspira¸tia declar˘a:
„Cei mor¸ti nu ¸stiu nimic... ¸Si dragostea lor, ¸si ura lor, ¸si pizma lor
de mult au pierit“ (Ecl. 9, 5-6). Dar Laz˘ar avea de adus o minunat˘a
m˘arturie cu privire la lucrarea lui Isus. Chiar pentru scopul acesta
fusese înviat din mor¸ti. Cu siguran¸t˘a ¸si putere, el declara c˘a Hristos
era Fiul lui Dumnezeu.
Ve¸stile duse la Ierusalim de vizitatorii din Betania au sporit ¸si mai
mult agita¸tia. Oamenii erau ner˘abd˘atori s˘a-L vad˘a ¸si s˘a-L aud˘a pe
Isus. To¸ti se întrebau dac˘a nu cumva Laz˘ar Îl va înso¸ti la Ierusalim ¸si
474