Basic HTML Version
Capitolul 63 — „Împ˘aratul t ˘au vine“
„SALT ˘A DE VESELIE, fiica Sionului! Strig˘a de bucurie, fiica
Ierusalimului! Iat˘a c˘a Împ˘aratul t˘au vine la tine; El este neprih˘anit ¸si
biruitor, smerit ¸si c˘alare pe un m˘agar, pe un mânz, pe mânzul unei
m˘ag˘ari¸te“ (Zah. 9, 9).
Cu cinci sute de ani înainte de na¸sterea lui Hristos, profetul
Zaharia a prevestit prin cuvintele de mai sus venirea Împ˘aratului
lui Israel. Profe¸tia aceasta urma s˘a se împlineasc˘a acum. Acela care
atâta vreme refuzase onorurile regale venea acum la Ierusalim, ca
mo¸stenitor f˘ag˘aduit al tronului lui David.
În ziua întâi a s˘apt˘amânii, ¸Si-a f˘acut intrarea triumfal˘a în Ieru-
salim. Mul¸timile care alergaser˘a s˘a-L vad˘a la Betania Îl înso¸teau
acum, doritoare s˘a fie martore la primirea Lui. Mul¸ti oameni erau pe
drum c˘atre ora¸s, pentru a serba acolo Pa¸stele; ¸si ace¸stia s-au al˘aturat
mul¸timii care Îl înso¸tea pe Isus. Întreaga natur˘a p˘area c˘a se bucur˘a.
Copacii erau îmbr˘aca¸ti în verdea¸t˘a, iar florile lor r˘aspândeau în aer
un parfum delicat. O via¸t˘a ¸si o bucurie nou˘a îi însufle¸teau pe oameni.
N˘adejdea noului regat r˘as˘area iar˘a¸si.
Având de gând s˘a mearg˘a la Ierusalim c˘alare, Isus îi trimise
pe doi dintre ucenicii S˘ai s˘a aduc˘a o m˘ag˘ari¸t˘a cu mânzul ei. La
na¸stere, Mântuitorul a avut nevoie de g˘azduirea str˘ainilor. Staulul
în care dormea era un loc de odihn˘a care nu-I apar¸tinea. Cu toate
c˘a vie¸tuitoarele de pe miile de dealuri sunt ale Lui, acum depindea
de bun˘atatea unui str˘ain ca s˘a aib˘a un animal pe care s˘a intre în
[570]
Ierusalim ca împ˘arat. Dar din nou s-a descoperit dumnezeirea Lui
pân˘a ¸si în îndrum˘arile am˘anun¸tite date ucenicilor pentru aceast˘a
c˘al˘atorie. Dup˘a cum El a spus mai dinainte, cererea: „Domnul are
trebuin¸t˘a de ei“ a fost împlinit˘a imediat. Isus a ales s˘a foloseasc˘a
mânzul pe care nimeni nu c˘al˘arise. Ucenicii, plini de voie bun˘a ¸si
entuziasm, ¸si-au a¸sezat hainele pe mânz ¸si L-au a¸sezat apoi pe el pe
Înv˘a¸t˘atorul lor. Pân˘a aici, Isus umblase totdeauna pe jos ¸si ucenicii
s-au mirat la început c˘a El a ales s˘a mearg˘a c˘alare. Dar în inima
lor s-a aprins n˘adejdea, aducând pl˘acutul gând c˘a El era gata s˘a
485