Basic HTML Version
Capitolul 67 — Vaiuri pentru farisei
ERA CEA DIN URM ˘A ZI în care Isus îi mai înv˘a¸ta pe oameni
în templu. Aten¸tia mul¸timilor care se adunaser˘a la Ierusalim fusese
atras˘a c˘atre El; oamenii umpluser˘a cur¸tile templului, urm˘arind lupta
care se d˘adea, ¸si sorbeau cu nesa¸t fiecare cuvânt care ie¸sea de pe
buzele Lui. Niciodat˘a nu se mai v˘azuse a¸sa ceva. Acolo st˘atea Tân˘a-
rul galilean, f˘ar˘a s˘a poarte nici o onoare p˘amânteasc˘a sau distinc¸tie
regal˘a. În jurul Lui se aflau preo¸ti în hainele lor bogate, conduc˘atori
cu ve¸sminte ¸si distinc¸tii care ar˘atau pozi¸tia lor înalt˘a ¸si c˘arturari cu
suluri de manuscrise la care se refereau adeseori. Isus st˘atea lini¸stit
în fa¸ta lor, cu demnitatea unui împ˘arat. Ca unul învestit cu autori-
tatea cerului, El privea hot˘arât la adversarii S˘ai, care lep˘adaser˘a ¸si
dispre¸tuiser˘a înv˘a¸t˘aturile Lui ¸si care doreau acum s˘a-I ia via¸ta. Un
mare num˘ar dintre ei Îl atacaser˘a, dar uneltirile lor de a-L prinde în
curs˘a ¸si a-L condamna fuseser˘a zadarnice. Întâmpinase provocare
dup˘a provocare, prezentând adev˘arul curat ¸si str˘alucitor în contrast
cu întunecimea ¸si cu r˘at˘acirile preo¸tilor ¸si fariseilor. El pusese în
fa¸ta acestor conduc˘atori adev˘arata lor stare ¸si pedeapsa sigur˘a care
avea s˘a urmeze din cauza r˘amânerii în faptele lor rele. Avertizarea
se d˘aduse cu credincio¸sie. Totu¸si, Hristos mai avea de f˘acut o alt˘a
[611]
lucrare. O alt˘a ¸tint˘a mai era înc˘a de împlinit.
Interesul oamenilor fa¸t˘a de Hristos ¸si fa¸t˘a de lucrarea Sa crescuse
f˘ar˘a încetare. Ei erau încânta¸ti de înv˘a¸t˘atura Lui, dar în acela¸si timp
erau pu¸si în mare încurc˘atur˘a. Ei îi respectaser˘a pe preo¸ti ¸si pe rabini
din cauza inteligen¸tei lor ¸si a evlaviei pe care o ar˘atau. În toate
problemele religioase, ei se supuseser˘a f˘ar˘a rezerv˘a autorit˘a¸tii lor.
Dar vedeau acum c˘a oamenii ace¸stia se str˘aduiau s˘a-L discrediteze
pe Isus, un Înv˘a¸t˘ator ale c˘arui virtute ¸si cuno¸stin¸t˘a str˘aluceau ¸si mai
mult dup˘a fiecare atac. Priveau fe¸tele posomorâte ale preo¸tilor ¸si
b˘atrânilor ¸si le vedeau înfrângerea ¸si încurc˘atura. Se mirau c˘a mai
marii nu credeau în Isus, când înv˘a¸t˘aturile Lui erau atât de clare
¸si simple. Nici ei nu mai ¸stiau ce s˘a fac˘a. Cu încordare, urm˘areau
ac¸tiunile acelora al c˘aror sfat îl urmaser˘a totdeauna.
521