Basic HTML Version
Capitolul 71 — Un serv al servilor
ÎN CAMERA DE SUS a unei locuin¸te din Ierusalim, Hristos
st˘atea la mas˘a cu ucenicii. Ei se adunaser˘a s˘a s˘arb˘atoreasc˘a Pa¸stele.
Mântuitorul dorise s˘a petreac˘a aceast˘a s˘arb˘atoare singur cu cei doi-
sprezece. El ¸stia c˘a Îi venise ceasul. El Însu¸si era adev˘aratul miel
pascal ¸si, în ziua când se mânca Pa¸stele, El trebuia s˘a fie jertfit. Era
gata s˘a bea cupa mâniei; în curând trebuia s˘a primeasc˘a ultimul
botez al suferin¸tei. Dar Îi mai r˘amâneau câteva ceasuri lini¸stite, ¸si
acestea urmau s˘a fie folosite pentru binele iubi¸tilor S˘ai ucenici.
Întreaga via¸t˘a a lui Hristos a fost o via¸t˘a de slujire neegoist˘a.
„N-a venit s˘a I se slujeasc˘a, ci El s˘a slujeasc˘a“ (Mat. 20, 28) fusese
înv˘a¸t˘atura dat˘a de fiecare fapt˘a a Lui. Dar ucenicii nu primiser˘a înc˘a
înv˘a¸t˘atura. La aceast˘a ultim˘a Cin˘a de Pa¸ste, Isus a repetat înv˘a¸t˘atura
printr-o ilustra¸tie pe care le-a întip˘arit-o pentru totdeauna în minte ¸si
în inim˘a.
Întâlnirile lui Isus cu ucenicii, foarte mult apreciate de ei to¸ti,
erau, de obicei, prilejuri de bucurie lini¸stit˘a. Cina de Pa¸ste se bucu-
rase întotdeauna de un deosebit interes; dar, de data aceasta, Isus era
tulburat. Inima Lui era împov˘arat˘a ¸si fa¸ta îi era umbrit˘a.
[643]
Când S-a întâlnit cu ucenicii în camera de sus, ei ¸si-au dat seama
c˘a sufletul Îi era adânc împov˘arat ¸si, cu toate c˘a nu ¸stiau cauza,
sim¸teau durerea împreun˘a cu El.
Când erau aduna¸ti în jurul mesei, El a spus pe un ton de profund˘a
triste¸te: „«Am dorit mult s˘a m˘anânc Pa¸stele acesta cu voi, înainte de
patima Mea; c˘aci v˘a spun c˘a de acum încolo nu le voi mai mânca
pân˘a la împlinirea lor în Împ˘ar˘a¸tia lui Dumnezeu». ¸Si a luat un
pahar, a mul¸tumit lui Dumnezeu, ¸si a zis: «Lua¸ti paharul acesta ¸si
împ˘ar¸ti¸ti-l între voi; pentru c˘a v˘a spun c˘a nu voi mai bea de acum
încolo din rodul vi¸tei, pân˘a când va veni Împ˘ar˘a¸tia lui Dumnezeu»“.
Hristos ¸stia c˘a sosise timpul ca El s˘a plece din lumea aceasta,
s˘a mearg˘a la Tat˘al. ¸Si, fiindc˘a îi iubea pe ai S˘ai, care erau în lume,
i-a iubit pân˘a la cap˘at. Umbra crucii se l˘asa deja peste El, iar inima
Îi era chinuit˘a de durere. ¸Stia c˘a va fi p˘ar˘asit în ceasul în care va
553