Basic HTML Version
Capitolul 74 — Ghetsemani
ÎNSO¸TIT DE UCENICII S ˘AI, Mântuitorul Se îndrepta încet spre
gr˘adina Ghetsemani. Plin˘a ¸si clar˘a, luna din timpul Pa¸stelui str˘alucea
pe un cer f˘ar˘a nori. Ora¸sul corturilor de pelerini era cufundat în
t˘acere.
Pân˘a atunci, Domnul Hristos vorbise cu mult˘a seriozitate uceni-
cilor S˘ai, instruindu-i; dar, pe m˘asur˘a ce Se apropia de Ghetsemani,
El devenea neobi¸snuit de t˘acut. El vizitase adesea acest loc pentru
medita¸tie ¸si rug˘aciune, dar niciodat˘a cu o inim˘a atât de plin˘a de
triste¸te ca în aceast˘a noapte a ultimei Sale lupte. În toat˘a via¸ta Sa
de pe p˘amânt, El umblase în lumina prezen¸tei lui Dumnezeu. Când
ajungea în conflict cu oamenii care erau inspira¸ti chiar de Satana, El
putea spune: „Cel ce M-a trimis, este cu Mine: Tat˘al nu M-a l˘asat
singur, pentru c˘a totdeauna fac ce-I este pl˘acut“ (Ioan 8, 29). Dar
acum, avea sim¸t˘amântul c˘a este desp˘ar¸tit de lumina care-L sus¸tinea,
a prezen¸tei lui Dumnezeu. Acum, El era socotit în num˘arul c˘alc˘atori-
lor legii. Vinov˘a¸tia neamului omenesc c˘azut trebuia s˘a fie purtat˘a de
El. Asupra Sa, care nu cuno¸stea p˘acatul, avea s˘a fie a¸sezat˘a nelegiui-
rea noastr˘a a tuturor. Atât de însp˘aimânt˘ator Îi ap˘area p˘acatul, atât
de mare greutatea vinei pe care trebuia s-o poarte, încât era ispitit
s˘a Se team˘a ca nu cumva aceasta s˘a-L despart˘a pentru totdeauna de
iubirea Tat˘alui S˘au. Sim¸tind cât de teribil˘a este mânia lui Dumnezeu
împotriva p˘acatului, El exclam˘a: „Sufletul Meu este cuprins de o
întristare de moarte“ (Mat. 26, 38 p.p.).
Pe când se apropiau de gr˘adin˘a, ucenicii observar˘a schimbarea
petrecut˘a cu Înv˘a¸t˘atorul lor. Niciodat˘a pân˘a atunci nu-L v˘azuser˘a
atât de trist ¸si de t˘acut. Pe m˘asur˘a ce înaintau, aceast˘a stranie triste¸te
[686]
se adâncea tot mai mult; ¸si totu¸si ei n-au îndr˘aznit s˘a-L întrebe care
era motivul acestei st˘ari. Fiin¸ta Sa se cl˘atina ca ¸si când era gata s˘a
cad˘a. Ajungând în gr˘adin˘a, ucenicii se uitau cu grij˘a s˘a g˘aseasc˘a
mai curând obi¸snuitul S˘au loc retras, pentru ca Domnul lor s˘a Se
poat˘a odihni. Fiecare pas pe care-l f˘acea acum, îl f˘acea cu mare efort.
El gemea cu glas tare, ca ¸si când Se afla sub greutatea unei poveri
589