Basic HTML Version
Capitolul 75 — Înaintea lui Ana ¸si a cur¸tii de
judecat ˘a a lui Caiafa
ÎN MARE GRAB ˘A, ei L-au dus pe Isus peste pârâul Chedron, au
trecut prin gr˘adini ¸si dumbr˘avi cu m˘aslini ¸si pe str˘azile lini¸stite ale
ora¸sului adormit. Era trecut, de acum, de miezul nop¸tii ¸si strig˘atele
gloatei batjocoritoare, care Îl urma, au str˘apuns strident lini¸stea nop-
¸tii. Mântuitorul era legat, p˘azit cu str˘a¸snicie ¸si mi¸sc˘arile Îi provocau
durere. În graba nepotolit˘a, cei ce L-au prins L-au dus la palatul lui
Ana, fostul mare preot.
Ana era capul familiei preo¸tilor ce slujeau ¸si, din respect pentru
vârsta sa, el era recunoscut de c˘atre popor ca mare preot. Sfatul s˘au
era c˘autat ¸si adus la îndeplinire ca fiind vocea lui Dumnezeu. El
trebuia s˘a fie primul care Îl vede pe Isus captiv, la discre¸tia puterii
preo¸te¸sti. El trebuia s˘a fie prezent la anchetarea celui arestat, de
team˘a ca nu cumva Caiafa, mai pu¸tin experimentat, s˘a dea gre¸s în a
ob¸tine ceea ce ei doreau. Iscusin¸ta, viclenia ¸si subtilitatea sa trebuiau
folosite cu aceast˘a ocazie; c˘aci condamnarea lui Hristos trebuia
ob¸tinut˘a cu orice chip.
În mod legal, Domnul Hristos trebuia s˘a fie judecat de c˘atre
Sinedriu; dar, adus înaintea lui Ana, El a fost supus unei judec˘a¸ti
preliminare. Sub domina¸tia roman˘a, Sinedriul nu putea s˘a pronun¸te
definitiv sentin¸ta la moarte. El nu putea decât s˘a judece un de¸tinut,
iar sentin¸ta dat˘a trebuia supus˘a spre ratificare autorit˘a¸tilor romane.
Era deci necesar s˘a se aduc˘a împotriva Domnului Hristos acuza-
¸tii care s˘a fie considerate de c˘atre romani ca fiind criminale. De
[699]
asemenea, trebuia g˘asit˘a o acuza¸tie care s˘a-L condamne ¸si în fa¸ta
iudeilor. Un mare num˘ar de preo¸ti ¸si conduc˘atori fuseser˘a convin¸si
de înv˘a¸t˘atura Domnului Hristos ¸si numai teama de excomunicare
i-a împiedicat s˘a-I m˘arturiseasc˘a aceasta. Preo¸tii î¸si aminteau foarte
bine de întrebarea lui Nicodim: „Legea noastr˘a osânde¸ste ea pe un
om înainte ca s˘a-l asculte ¸si s˘a ¸stie ce face?“ (Ioan 7, 51). Aceast˘a
întrebare a determinat atunci dezbinarea consiliului, iar planurile lor
au fost z˘ad˘arnicite. Acum, Iosif din Arimatea ¸si Nicodim nu aveau
600