Basic HTML Version
Capitolul 80 — În mormântul lui Iosif
ÎN SFÂR¸SIT, ISUS SE ODIHNEA. Ziua cea lung˘a de ocar˘a ¸si
tortur˘a se terminase. Pe când ultimele raze ale soarelui în apus anun-
¸tau ivirea Sabatului, Fiul lui Dumnezeu Se afla lini¸stit în mormântul
lui Iosif. Lucrarea Sa fiind terminat˘a, cu mâinile încruci¸sate în pace,
El S-a odihnit în cursul orelor sacre ale zilei de Sabat.
La început, Tat˘al ¸si Fiul Se odihnir˘a în Sabat dup˘a lucrarea Lor
de crea¸tiune. Când „au fost sfâr¸site cerurile ¸si p˘amântul, ¸si toat˘a
o¸stirea lor“ (Gen. 2, 1), Creatorul ¸si toate fiin¸tele cere¸sti se bucurau
în contemplarea scenei pline de m˘are¸tie, „când stelele dimine¸tii
izbucneau în cânt˘ari de bucurie“ (Iov 33, 7). Isus Se odihnea acum de
lucrarea mântuirii; ¸si, de¸si printre aceia de pe p˘amânt care-L iubeau
era întristare, în ceruri era totu¸si bucurie. Glorioas˘a era în ochii
fiin¸telor cere¸sti f˘ag˘aduin¸ta cu privire la viitor. Dumnezeu ¸si îngerii
vedeau o crea¸tiune ref˘acut˘a, un neam de oameni r˘ascump˘ara¸ti, care,
dup˘a ce au biruit p˘acatul, nu mai aveau s˘a cad˘a niciodat˘a — ¸si toate
acestea ca rezultat al lucr˘arii des˘avâr¸site a lui Hristos. Ziua în care
Isus S-a odihnit este pentru totdeauna legat˘a de aceast˘a scen˘a. C˘aci
„lucr˘arile Lui sunt des˘avâr¸site“ ¸si „tot ce face Dumnezeu d˘ainuie¸ste
în veci“ (Deut. 32, 4; Ecl. 3, 14). Când vor veni „vremile a¸sez˘arii din
nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin
gura tuturor sfin¸tilor S˘ai prooroci din vechime“ (Fapte 3, 21), Sabatul
crea¸tiunii, ziua în care Isus a fost a¸sezat la odihn˘a în mormântul lui
[770]
Iosif, înc˘a va fi o zi de odihn˘a ¸si bucurie. Cerul ¸si p˘amântul se vor
uni în laude, când în „fiecare Sabat“ (Is. 66, 23) neamurile celor
mântui¸ti se vor pleca în fericit˘a adorare înaintea lui Dumnezeu ¸si a
Mielului.
Prin evenimentele de încheiere ale zilei r˘astignirii, s-a dat din nou
dovad˘a de împlinirea profe¸tiilor, aducându-se noi m˘arturii ale dum-
nezeirii lui Hristos. Când întunericul s-a ridicat de deasupra crucii,
iar strig˘atul Mântuitorului muribund fusese rostit, de îndat˘a s-a auzit
o voce spunând: „Cu adev˘arat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!“
(Mat. 27, 54).
667