Basic HTML Version
118
Istoria Mântuirii
din aur curat, cu fa¸ta unul c˘atre altul. Ei priveau în jos cu respect,
c˘atre tronul harului, simbolizându-i pe to¸ti îngerii cere¸sti privind
cu interes ¸si reveren¸t˘a la Legea lui Dumnezeu, p˘astrat˘a în chivotul
din sanctuarul ceresc. Ace¸sti heruvimi aveau aripi. Câte o arip˘a a
fiec˘arui înger era ridicat˘a, în timp ce cealalt˘a le acoperea trupul.
Chivotul din sanctuarul p˘amântesc era o copie a adev˘aratului chivot,
[154]
din cer. Acolo, lâng˘a chivotul ceresc, se afl˘a îngeri reali, la ambele
capete. Fiecare din ei umbre¸ste tronul harului cu o arip˘a întins˘a în
sus, în timp ce cealalt˘a este l˘asat˘a în jos peste trupul lor, în semn de
umilin¸t˘a ¸si venera¸tie.
Lui Moise i s-a cerut s˘a a¸seze tablele de piatr˘a în chivotul p˘amân-
tesc. Acestea erau numite tablele m˘arturiei, iar chivotul a fost numit
chivotul m˘arturiei, deoarece con¸tinea m˘arturia lui Dumnezeu în cele
Zece Porunci.
Dou˘a înc˘aperi
Tabernacolul era compus din dou˘a înc˘aperi, desp˘ar¸tite printr-
o perdea sau v˘al. Tot mobilierul era din aur solid sau acoperit cu
aur. Perdelele tabernacolului erau de diferite culori aranjate foarte
frumos, pe ele fiind lucra¸ti cu fir de aur ¸si de argint heruvimi, care
s˘a reprezinte oastea îngereasc˘a, implicat˘a în lucrarea din sanctuarul
ceresc; ace¸stia sunt îngeri ce slujesc sfin¸tilor de pe p˘amânt.
Dup˘a al doilea v˘al, care era o perdea frumoas˘a ¸si bogat˘a, se afla
chivotul m˘arturiei. Aceast˘a perdea nu ajungea la tavan. Slava lui
Dumnezeu, care era deasupra tronului harului, putea fi v˘azut˘a din
amândou˘a înc˘aperile, dar mult mai pu¸tin din prima.
Chiar în fa¸ta chivotului, dar desp˘ar¸tit de acesta prin perdea, se
afla altarul de aur pentru t˘amâie. Focul de pe acest altar a fost aprins
de Domnul Însu¸si ¸si era men¸tinut prin ad˘augarea de t˘amâie sfânt˘a,
ce umplea zi ¸si noapte sanctuarul cu norul s˘au frumos mirositor.
[155]
Parfumul s˘au se r˘aspândea pe distan¸te de kilometri în jurul taber-
nacolului. Când preotul oferea t˘amâie înaintea Domnului, el privea
spre tronul harului. De¸si nu-l putea vedea, ¸stia c˘a este acolo, iar, în
timp ce fumul de t˘amâie se în˘al¸ta ca un nor, slava Domnului cobora
deasupra tronului harului ( capacul isp˘a¸sirii ) ¸si umplea locul prea
sfânt, fiind vizibil˘a ¸si în locul sfânt, iar deseori umplea amândou˘a