Page 144 - Istoria M

Basic HTML Version

Capitolul 24 — Chivotul lui Dumnezeu ¸si privilegiile
israeli¸tilor
Chivotul lui Dumnezeu era un scrin sacru, f˘acut cu scopul de
a se p˘astra în el Cele Zece Porunci, Lege care Îl reprezenta pe
Dumnezeu Însu¸si. Acest chivot era considerat slava ¸si t˘aria lui Israel.
Dovada Prezen¸tei Divine s˘al˘a¸sluia deasupra lui zi ¸si noapte. Preo¸tii
care slujeau înaintea lui erau consacra¸ti cu sfin¸tenie acestei slujbe
sfinte. Ei purtau un pieptar cu o ¸tes˘atur˘a de pietre scumpe de diferite
feluri, la fel cu acelea care alc˘atuiesc cele dou˘asprezece temelii ale
cet˘a¸tii lui Dumnezeu. Numele celor dou˘asprezece semin¸tii ale lui
Israel erau s˘apate în pietrele pre¸tioase ferecate în aur. Aceasta era
o lucr˘atur˘a foarte bogat˘a ¸si frumoas˘a, prins˘a de umerii preo¸tilor ¸si
acoperindu-le pieptul.
La dreapta ¸si la stânga pieptarului erau dou˘a pietre mai mari, care
str˘aluceau puternic. Când erau aduse înaintea judec˘atorilor probleme
dificile, pe care nu le puteau rezolva, ei le trimiteau la preo¸ti, iar
ace¸stia Îl întrebau pe Dumnezeu, care le r˘aspundea. Dac˘a El era de
acord ¸si voia s˘a le dea succes, pe piatra scump˘a din dreapta str˘alucea
în mod deosebit un nimb de lumin˘a ¸si slav˘a. Dac˘a El dezaproba,
pe piatra din stânga p˘area s˘a se a¸seze un abur sau nor. Dac˘a, atunci
când Îl întrebau pe Dumnezeu cu privire la plecarea la lupt˘a, piatra
scump˘a din dreapta era înconjurat˘a cu lumin˘a, aceasta însemna:
Merge¸ti ¸si ave¸ti izbând˘a.
[184]
Dac˘a piatra scump˘a din stânga era înv˘aluit˘a într-un nor, însemna:
Nu v˘a duce¸ti; nu ve¸ti prop˘a¸si.
Când marele preot intra în sfânta sfintelor o dat˘a pe an ¸si slujea
înaintea chivotului, în prezen¸ta grozav˘a a lui Dumnezeu, întreba,
iar Domnul îi r˘aspundea adesea cu glas ce putea fi auzit. Când nu
r˘aspundea astfel, Domnul l˘asa ca razele sacre de lumin˘a ¸si slav˘a
s˘a str˘aluceasc˘a pe heruvimul din dreapta chivotului, în semn de
aprobare sau favoare. Dac˘a cererile le erau refuzate, peste heruvimul
din stânga se a¸seza un nor.
140