Basic HTML Version
174
Istoria Mântuirii
precum ¸si nespusa durere ce I-a umplut sufletul când Tat˘al ¸Si-a
ascuns fa¸ta de la El, îi vorbesc omului spunând: Din dragoste pentru
tine a consim¸tit Fiul lui Dumnezeu s˘a fie a¸sezate asupra Lui aceste
crime odioase; pentru tine distruge El moartea ¸si deschide por¸tile
Paradisului ¸si ale vie¸tii ve¸snice. Acela care a lini¸stit valurile furioase
prin cuvântul Lui ¸si a umblat pe talazurile înspumate, care a f˘acut
demonii s˘a tremure ¸si boala s˘a fug˘a prin atingerea Lui, care i-a înviat
pe mor¸ti, a deschis ochii orbilor, Se d˘a pe Sine pe cruce, ca ultim˘a
jertf˘a pentru om. El, purt˘atorul p˘acatului, îndur˘a pedeapsa judec˘a¸tii
pentru f˘ar˘adelege ¸si devine p˘acat pentru om.
Satana ap˘asa inima lui Isus cu cele mai aprige ispite. P˘acatul,
atât de urât în ochii Lui, a fost îngr˘am˘adit asupra Sa pân˘a când El
a gemut sub povar˘a. Nu e de mirare c˘a natura Lui omeneasc˘a s-a
cutremurat în ceasul acela înfrico¸s˘ator. Îngerii priveau ului¸ti agonia
disperat˘a a Fiului lui Dumnezeu, agonie care era atât de mare în
compara¸tie cu durerea fizic˘a, încât aceasta din urm˘a abia mai era
sim¸tit˘a. O¸stile cere¸sti ¸si-au acoperit fe¸tele, s˘a nu mai vad˘a priveli¸stea
aceea grozav˘a.
[226]
Natura neînsufle¸tit˘a ¸si-a exprimat compasiunea fa¸t˘a de Creatorul
ei batjocorit ¸si muribund. Soarele a refuzat s˘a priveasc˘a scena aceea
îngrozitoare. Razele sale str˘alucitoare luminau p˘amântul la miezul
zilei, când deodat˘a soarele a p˘arut c˘a dispare. Bezna adânc˘a a înv˘aluit
crucea ¸si totul în jur ca într-un lin¸toliu de înmormântare. Întunericul
a durat trei ore. La ceasul al nou˘alea, teribila întunecime s-a ridicat
de la oameni, dar înc˘a Îl înf˘a¸sura ca într-o manta pe Mântuitorul.
Fulgere mânioase p˘areau s˘a fie aruncate asupra Lui, în timp ce atârna
pe cruce. Apoi, „Isus a strigat cu glas tare: Eloi, Eloi, lama sabactani?
care t˘alm˘acit înseamn˘a: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru
ce M-ai p˘ar˘asit?“
Marcu 15, 34
.
S-a sfâr¸sit
Oamenii privesc în t˘acere sfâr¸situl acestor evenimente înfrico-
¸s˘atoare. Soarele str˘aluce¸ste din nou, dar crucea r˘amâne înv˘aluit˘a în
întuneric. Deodat˘a întunecimea se ridic˘a de la cruce, iar Isus strig˘a
pe un ton clar, ca de trâmbi¸t˘a, ce pare s˘a r˘asune în întreaga crea¸tiune:
„S-a sfâr¸sit!“ „Tat˘a, în mâinile Tale Îmi încredin¸tez duhul!“
Luca 23,