Basic HTML Version
Moartea lui ¸Stefan
203
a¸sternutul picioarelor Mele. Cel fel de cas˘a Îmi ve¸ti zidi voi Mie, zice
Domnul, sau care va fi locul Meu de odihn˘a? N-a f˘acut mâna Mea
toate aceste lucruri?... “ Locul celei mai înalte forme de închinare la
Dumnezeu era în cer.
Când ¸Stefan a atins acest punct, s-a iscat un fream˘at printre
oameni. Arestatul ¸si-a citit soarta pe chipurile din fa¸ta lui. El a
în¸teles rezisten¸ta cu care i-au fost întâmpinate cuvintele, pe care
le rostea dup˘a cum îi dicta Duhul Sfânt. A ¸stiut c˘a-¸si d˘adea ultima
[265]
m˘arturie. Pu¸tini care citesc cuvântarea lui ¸Stefan o apreciaz˘a cum
se cuvine. Ar trebui ¸tinut seama de ocazia, timpul ¸si locul respectiv,
pentru a face ca aceste cuvinte ale lui s˘a ne transmit˘a semnifica¸tia
lor deplin˘a.
Când a f˘acut leg˘atura între Isus Hristos ¸si profe¸tii ¸si a vorbit în fe-
lul acela despre templu, preotul, simulând c˘a este cuprins de groaz˘a,
¸si-a sfâ¸siat ve¸smântul. Acest fapt a fost pentru ¸Stefan semnalul c˘a
glasul îi va fi curând adus la t˘acere pentru totdeauna. De¸si se afla
chiar în mijlocul predicii, a încheiat pe nea¸steptate, l˘asând dintr-o
dat˘a la o parte lan¸tul istoriei ¸si, întorcându-se c˘atre judec˘atorii lui
înfuria¸ti, le-a zis: „Oameni tari la cerbice, net˘aia¸ti împrejur cu inima
¸si cu urechile! Voi totdeauna v˘a împotrivi¸ti Duhului Sfânt. Cum au
f˘acut p˘arin¸tii vo¸stri, a¸sa face¸ti ¸si voi. Pe care din prooroci nu i-au
prigonit p˘arin¸tii vo¸stri? Au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte
venirea Celui Neprih˘anit, pe care L-a¸ti vândut acum ¸si L-a¸ti omorât:
voi, care a¸ti primit legea dat˘a prin îngeri ¸si n-a¸ti p˘azit-o.“
O moarte de martir
La auzul acestor lucruri, preo¸tii ¸si conduc˘atorii ¸si-au ie¸sit din
fire de mânie. Ei sem˘anau mai mult cu ni¸ste fiare s˘albatice de prad˘a,
decât cu ni¸ste fiin¸te omene¸sti. S-au n˘apustit asupra lui ¸Stefan, scrâ¸s-
nind din din¸ti. El, îns˘a, nu s-a intimidat; se a¸stepta la asta. Fa¸ta îi
era calm˘a ¸si str˘alucea de o lumin˘a îngereasc˘a. Nu s-a speriat de
preo¸tii furio¸si ¸si de mul¸timea agitat˘a. „Dar ¸Stefan, plin de Duhul
Sfânt, ¸si-a pironit ochii spre cer, a v˘azut slava lui Dumnezeu ¸si pe
Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu; ¸si a zis: «Iat˘a, v˘ad
cerurile deschise ¸si pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui
Dumnezeu.»“
Priveli¸stea din jur s-a ¸sters din fa¸ta ochilor lui; por¸tile cerului
[266]