Basic HTML Version
Lucrarea lui Petru
219
înso¸tit de ¸sase fra¸ti de-ai lui, care aveau s˘a fie martori la tot ce avea
s˘a spun˘a ¸si s˘a fac˘a el în timp ce vizita neamurile; deoarece Petru ¸stia
c˘a va fi tras la r˘aspundere pentru o astfel de opozi¸tie direct˘a fa¸t˘a de
credin¸ta ¸si înv˘a¸t˘aturile iudaice.
C˘al˘atoria a durat aproape dou˘a zile ¸si Corneliu a avut fericitul
privilegiu de a deschide u¸sa unui slujitor al Evangheliei care, potrivit
cu asigurarea lui Dumnezeu, avea s˘a-i înve¸te pe el ¸si pe cei din
casa lui cum puteau fi mântui¸ti. În timp ce solii fuseser˘a pleca¸ti în
misiunea lor, suta¸sul a adunat cât de multe rude a reu¸sit, ca ¸si ele
s˘a poat˘a înv˘a¸ta adev˘arul. Când a sosit Petru, o mare grup˘a se afla
[287]
laolalt˘a, a¸steptând cu ner˘abdare s˘a-i asculte cuvintele.
Vizita la Corneliu
Când Petru a intrat în casa lui Corneliu, acesta nu l-a salutat ca
pe un musafir obi¸snuit, ci ca pe unul onorat de cer ¸si trimis la el de
Dumnezeu. Este un obicei oriental de a face plec˘aciune înaintea unui
prin¸t sau altui demnitar înalt, iar pentru copii, de a se pleca înaintea
p˘arin¸tilor lor care sunt onora¸ti cu pozi¸tii de încredere. Corneliu, îns˘a,
plin de venera¸tie pentru apostolul delegat de Dumnezeu, i-a c˘azut
la picioare ¸si i s-a închinat. Petru s-a dat înapoi cu groaz˘a din fa¸ta
faptei suta¸sului ¸si l-a ridicat în picioare spunând: „Scoal˘a-te, ¸si eu
sunt om!“ Apoi a început s˘a converseze cu el într-un mod familiar,
pentru a-i îndep˘arta sentimentul de team˘a amestecat cu uimire ¸si
respect exagerat, cu care îl privea suta¸sul.
Dac˘a Petru ar fi fost învestit cu autoritatea ¸si pozi¸tia pe care i-a
acordat-o biserica romano-catolic˘a, el ar fi încurajat mai degrab˘a
venera¸tia lui Corneliu, decât s-o împiedice. A¸sa numi¸tii succesori
ai lui Petru cer ca împ˘ara¸tii s˘a se plece la picioarele lor, dar Petru
însu¸si s-a considerat a fi doar un om supus gre¸selilor ¸si c˘aderilor.
Petru a vorbit cu Corneliu ¸si cu cei aduna¸ti în casa lui cu privire la
obiceiul evreilor: c˘a se considera împotriva legii ca ei s˘a aib˘a rela¸tii
de prietenie cu neamurile, aceasta implicând profanare ceremonial˘a.
Acest lucru nu era interzis de Legea lui Dumnezeu, dar tradi¸tia
oamenilor f˘acuse din el un obicei obligatoriu. Petru a zis: „ ¸Sti¸ti c˘a
nu este îng˘aduit de lege unui evreu s˘a se înso¸teasc˘a împreun˘a cu
unul de alt neam sau s˘a vin˘a la el, dar Dumnezeu mi-a ar˘atat s˘a nu
numesc pe nici un om spurcat sau necurat. De aceea am venit f˘ar˘a
[288]