Basic HTML Version
Capitolul 43 — Martirajul lui Pavel ¸si Petru
Apostolii Pavel ¸si Petru au fost desp˘ar¸ti¸ti pentru mul¸ti ani de zile
datorit˘a lucr˘arii lor. În timp ce Petru a trudit în special pentru evrei,
lucrarea lui Pavel a fost s˘a duc˘a Evanghelia la neamuri. În providen¸ta
lui Dumnezeu, îns˘a, amândoi aveau s˘a dea m˘arturie pentru Hristos
în metropolele lumii, în a c˘aror ¸t˘arân˘a aveau s˘a-¸si verse amândoi
sângele ca o s˘amân¸t˘a care avea s˘a dea o bogat˘a recolt˘a de sfin¸ti ¸si
martiri.
Cam în timpul celei de-a doua arest˘ari a lui Pavel, Petru a fost
¸si el prins ¸si aruncat în temni¸t˘a. El se f˘acuse nepl˘acut autorit˘a¸tilor
în special prin zelul ¸si succesul lui în expunerea în¸sel˘atoriilor ¸si în
stricarea planurilor lui Simon Magul, vr˘ajitorul care l-a urm˘arit la
Roma pentru a se opune ¸si a împiedica lucrarea Evangheliei. Nero
credea în magie ¸si-l patrona pe Simon. De aceea el s-a mâniat teribil
pe apostolul ¸si s-a hot˘arât s˘a porunceasc˘a arestarea lui.
Pica ce i-o purta împ˘aratul lui Pavel a atins punctul culminant
datorit˘a faptului c˘a unii membri ai familiei imperiale ¸si alte persoane
distinse s-au convertit la cre¸stinism în timpul primei sale întemni¸t˘ari.
Din aceast˘a cauz˘a, i-a f˘acut a doua întemni¸tare mult mai sever˘a
decât prima, f˘ar˘a s˘a-i mai dea ocazia de a predica Evanghelia; Nero
a hot˘arât s˘a-i scurteze via¸ta lui Pavel imediat ce ar fi g˘asit un pretext
[316]
plauzibil pentru a o face. Nero a fost atât de impresionat de puterea
cuvintelor apostolului cu ocazia ultimului s˘au proces, încât a amânat
sentin¸ta cazului, f˘ar˘a s˘a-l achite sau s˘a-l condamne. Dar sentin¸ta a
fost doar amânat˘a. Nu la mult timp, s-a pronun¸tat hot˘arârea care l-a
trimis pe Pavel într-un mormânt de martir. Fiind cet˘a¸tean roman, el
n-a putut fi supus torturii, de aceea a fost condamnat la moarte prin
decapitare.
Petru, ca evreu ¸si str˘ain, a fost condamnat la biciuire ¸si cru-
cificare. În perspectiva acestei mor¸ti înfrico¸s˘atoare, apostolul ¸si-a
amintit de marele lui p˘acat, când Îl lep˘adase pe Domnul Isus în
ceasul judec˘arii Sale, ¸si singurul s˘au gând a fost c˘a el nu era vrednic
de o cinste a¸sa de mare ca s˘a moar˘a în acela¸si fel ca ¸si Înv˘a¸t˘atorul
240