Basic HTML Version
272
Istoria Mântuirii
Urm˘arind profe¸tiile, Miller a v˘azut c˘a locuitorii p˘amântului tr˘aiau
scenele de încheiere a istoriei acestei lumi ¸si totu¸si nu ¸stiau. A v˘azut
c˘a bisericile erau corupte. Ele î¸si retr˘aseser˘a dragostea de la Isus,
îndreptându-¸si-o asupra lumii; c˘autau onoare lumeasc˘a în locul
aceleia care vine de sus ¸si umblau s˘a apuce bog˘a¸tiile lumii, în loc
s˘a-¸si strâng˘a comori în cer. El putea vedea pretutindeni ipocrizie,
întuneric ¸si moarte. S-a tulburat în duhul s˘au. Dumnezeu l-a chemat
s˘a-¸si p˘ar˘aseasc˘a ferma, dup˘a cum îl chemase pe Elisei s˘a-¸si lase boii
¸si ogorul în care lucra, ca s˘a-l urmeze pe Ilie.
Tremurând, William Miller a început s˘a le desf˘a¸soare oameni-
lor tainele împ˘ar˘a¸tiei lui Dumnezeu, purtându-i pe ascult˘atori prin
profe¸tii pân˘a la a doua venire a lui Hristos. M˘arturia Scripturilor
ar˘atând c˘atre venirea Domnului Hristos în 1843 a trezit un larg inte-
res. Mul¸ti au fost convin¸si c˘a dovezile din perioadele profetice erau
corecte ¸si, sacrificându-¸si mândria propriei p˘areri, au primit adev˘arul
[358]
cu bucurie. Unii pastori, l˘asându-¸si deoparte vederile ¸si sentimentele
sectare, ¸si-au p˘ar˘asit salariile ¸si bisericile, unindu-se în proclamarea
venirii Domnului Isus.
Totu¸si, pastorii care acceptau aceast˘a solie erau pu¸tini ¸si, prin
urmare, ea a fost încredin¸tat˘a în mare m˘asur˘a laicilor umili. Fermierii
î¸si p˘ar˘aseau ogoarele, mecanicii sculele, negustorii m˘arfurile, cei cu
diferite profesii î¸si p˘ar˘aseau pozi¸tia ¸si totu¸si num˘arul lucr˘atorilor
era mic în compara¸tie cu lucrarea ce trebuia îndeplinit˘a. Condi¸tia
unei biserici lipsite de evlavie ¸si a unei lumi z˘acând în tic˘alo¸sie
împov˘ara sufletele str˘ajerilor sinceri, iar ei îndurau de bun˘a voie
truda, lipsurile ¸si suferin¸ta, ca s˘a-i poat˘a chema pe oameni poc˘ain¸t˘a
pentru a fi mântui¸ti. De¸si Satana s-a opus, lucrarea a mers statornic
înainte ¸si multe mii de oameni au primit adev˘arul advent.
O mare rede¸steptare religioas˘a
Solia cercet˘atoare se auzea pretutindeni, avertizându-i pe p˘ac˘a-
to¸si, atât din lume cât ¸si din biseric˘a, s˘a fug˘a de mânia viitoare. Ca
¸si Ioan Botez˘atorul, înainte merg˘atorul Domnului Hristos, predica-
torii înfigeau toporul la r˘ad˘acina pomului ¸si-i îndemnau pe to¸ti s˘a
aduc˘a roade vrednice de poc˘ain¸t˘a. Apelurile lor tulbur˘atoare erau în
contrast evident cu asigur˘arile de pace ¸si siguran¸t˘a care se auzeau de
la amvoanele renumite ¸si, oriunde ajungea, solia îi mi¸sca pe oameni.