Basic HTML Version
282
Istoria Mântuirii
¸si p˘ar˘asire a lumii. Povara sufletelor în agonie era preg˘atirea pentru
a-L întâlni pe Domnul. Exista rug˘aciune st˘aruitoare ¸si consacrare
f˘ar˘a rezerve lui Dumnezeu.
Strig˘atul de la miezul nop¸tii nu a fost dus prin argument, de¸si
dovezile Scripturii erau clare ¸si conving˘atoare. E a fost înso¸tit de
o putere ce impulsiona ¸si mi¸sca sufletul. Nu exista nici o îndoial˘a,
nici un semn de întrebare. Cu ocazia intr˘arii triumfale a lui Hristos
în Ierusalim, oamenii veni¸ti la s˘arb˘atoare din toate p˘ar¸tile ¸t˘arii s-
au adunat la Muntele M˘aslinilor ¸si, al˘aturându-se mul¸timii care Îl
înso¸tea pe Domnul Isus, au prins inspira¸tia momentului ¸si au ajutat
la înt˘arirea strig˘atului: „Binecuvântat este cel ce vine în Numele
Domnului.“
Matei 21, 9
. În acela¸si fel, necredincio¸sii care veneau
la adun˘arile adventiste — unii din curiozitate, al¸tii doar ca s˘a ia în
râs — au sim¸tit puterea conving˘atoare ce înso¸tea solia: „Iat˘a, Mirele
vine!“
[371]
În timpul acela exista credin¸t˘a care aducea r˘aspunsuri la rug˘a-
ciune — credin¸t˘a care avea în vedere o dreapt˘a r˘aspl˘atire. Ca ¸si
ploaia peste p˘amântul însetat, Duhul harului a coborât asupra c˘aut˘a-
torilor sârguincio¸si. Cei care a¸steptau s˘a stea curând fa¸t˘a în fa¸t˘a cu
R˘ascump˘ar˘atorul lor sim¸teau o bucurie solemn˘a, de negr˘ait. Puterea
lini¸stitoare ¸si cuceritoare a Duhului Sfânt înmuia inimile, în timp ce
slava lui Dumnezeu se rev˘arsa val dup˘a val peste cei credincio¸si ¸si
loiali.
Cu grij˘a ¸si solemnitate, cei care au primit solia au ajuns la timpul
când sperau s˘a-L întâmpine pe Domnul. În fiecare diminea¸t˘a sim¸teau
c˘a prima lor datorie era s˘a-¸si asigure dovada c˘a Dumnezeu i-a primit.
Inimile le erau strâns unite ¸si se rugau mult, atât împreun˘a, cât ¸si unul
pentru altul. Deseori se adunau în locuri retrase pentru comuniune cu
Dumnezeu, iar glasul mijlocirii se în˘al¸ta spre cer din câmpii ¸si p˘aduri.
Asigurarea aprob˘arii Mântuitorului le era mai necesar˘a decât hrana
zilnic˘a, iar dac˘a vreun nor le umbrea mintea, ei nu se odihneau pân˘a
ce acesta nu era îndep˘artat. Pe m˘asur˘a ce sim¸teau m˘arturia harului
iert˘ator, ei tânjeau s˘a-L vad˘a pe Acela pe care Îl iubea sufletul lor.
Dezam˘agi¸ti, dar nu p˘ar˘asi¸ti
Dar ei au fost iar˘a¸si dezam˘agi¸ti. Timpul a¸stept˘arii a trecut, iar
Mântuitorul nu a venit. Ei Îi a¸steptaser˘a venirea cu o încredere