Basic HTML Version
Închiderea harului
307
constrângere a fost îndep˘artat˘a ¸si Satana a avut st˘apânire deplin˘a
asupra celor care nu s-au poc˘ait pân˘a la sfâr¸sit.
Era imposibil ca pl˘agile s˘a fie rev˘arsate în timp ce Isus slujea
în sanctuar. Dar când lucrarea Sa acolo se încheie ¸si mijlocirea Lui
înceteaz˘a, nu mai exist˘a nimic care s˘a opreasc˘a mânia lui Dumnezeu,
iar aceasta izbucne¸ste cu furie asupra capului nead˘apostit al p˘ac˘ato-
sului vinovat, care a dispre¸tuit mântuirea ¸si a urât mustrarea. În acel
timp înfrico¸s˘ator, dup˘a încheierea mijlocirii Domnului Isus, sfin¸tii
tr˘aiau în fa¸ta unui Dumnezeu sfânt f˘ar˘a mijlocitor. Fiecare caz fusese
hot˘arât, fiecare piatr˘a pre¸tioas˘a num˘arat˘a. Isus a întârziat o clip˘a în
curtea de afar˘a a sanctuarului ceresc, iar p˘acatele m˘arturisite în timp
ce El Se aflase în sfânta sfintelor au fost a¸sezate asupra lui Satana,
generatorul p˘acatului, care trebuie s˘a sufere pedeapsa pentru ele.
[
Not˘a: Aceast˘a suferin¸t˘a a lui Satana nu este nicidecum o isp˘a¸sire a
vinei altuia. A¸sa cum s-a ar˘atat anterior, „F˘ar˘adelegea omului a fost
a¸sezat˘a asupra Domnului Hristos, înlocuitorul ¸si garantul omului.“ (
Vezi p. 174 ). Dup˘a ce aceia care au primit jertfa lui Hristos au fost
r˘ascump˘ara¸ti, desigur c˘a este drept ca Satana, generatorul p˘acatului,
s˘a sufere pedeapsa final˘a. „Când în sanctuarul ceresc s-a încheiat
lucrarea de isp˘a¸sire, atunci, în prezen¸ta lui Dumnezeu, a îngerilor
cere¸sti ¸si a celor r˘ascump˘ara¸ti, p˘acatele poporului lui Dumnezeu vor
fi puse asupra lui Satana; el va fi declarat vinovat de tot r˘aul pe care
i-a determinat s˘a-l fac˘a.“
Marea lupt ˘a
, p. 658 — COMPILATORII.
]
[404]
Prea târziu! Prea târziu!
Apoi L-am v˘azut pe Isus punându-¸si deoparte hainele preo¸te¸sti
¸si îmbr˘acându-se cu ve¸smintele Lui împ˘ar˘ate¸sti. Pe cap avea multe
coroane, una în alta. Înconjurat de oastea îngereasc˘a, a p˘ar˘asit ce-
rul. Pl˘agile c˘adeau asupra locuitorilor p˘amântului. Unii Îl acuzau
¸si-L blestemau pe Dumnezeu. Al¸tii se gr˘abeau c˘atre poporul lui
Dumnezeu ¸si-l implorau s˘a-i înve¸te cum s˘a scape de judec˘a¸tile Sale.
Dar sfin¸tii nu mai aveau nimic pentru ei. Ultima lacrim˘a pentru
p˘ac˘ato¸si fusese v˘arsat˘a, ultima rug˘aciune în agonie fusese oferit˘a,
ultima povar˘a purtat˘a, ultima avertizare dat˘a. Glasul dulce al harului
nu avea s˘a-i mai invite. Atunci când sfin¸tii ¸si cerul întreg fuseser˘a
interesa¸ti de salvarea lor, ei în¸si¸si nu fuseser˘a interesa¸ti. Via¸ta ¸si
moartea le fuseser˘a puse înainte. Mul¸ti doreau via¸ta, dar nu au f˘acut