Basic HTML Version
Capitolul 15 — C˘as˘atoria lui Isaac
Avraam ajunsese acum înaintat în vârst˘a ¸si se a¸stepta s˘a moar˘a
curând; mai r˘am˘asese totu¸si s˘a fac˘a ceva pentru a asigura împlinirea
f˘ag˘aduin¸tei f˘acute urma¸silor s˘ai. Isaac era cel rânduit în mod pro-
viden¸tial s˘a-i urmeze ca p˘astr˘ator al Legii lui Dumnezeu ¸si p˘arinte
al poporului ales, dar el era înc˘a nec˘as˘atorit. Locuitorii Canaanului
erau deda¸ti la idolatrie, iar Dumnezeu interzisese leg˘aturile de c˘as˘a-
torie dintre poporul S˘au ¸si ei, bine ¸stiind c˘a astfel de c˘as˘atorii vor
duce la apostazie. Patriarhul se temea de efectele stric˘acioase ce îl
înconjurau pe fiul s˘au. Credin¸ta puternic˘a a lui Avraam în Dumnezeu
¸si supunerea fa¸t˘a de voin¸ta Sa se reflectau în caracterul lui Isaac; dar
sentimentele tân˘arului erau puternice, fiind înclinat spre duio¸sie ¸si
îng˘aduin¸t˘a. Dac˘a s-ar fi unit cu cineva care nu se temea de Dumne-
zeu, atunci ar fi fost în primejdie de a sacrifica principiul de dragul
armoniei, al p˘acii. În mintea lui Avraam, alegerea unei so¸tii pentru
fiul s˘au era o problem˘a de mare însemn˘atate; el era ner˘abd˘ator s˘a-l
vad˘a c˘as˘atorit cu cineva care s˘a nu-l înstr˘aineze de Dumnezeu.
În vremurile vechi, în¸telegerile de c˘as˘atorie erau, în mod general,
f˘acute de c˘atre p˘arin¸ti ¸si acesta era obiceiul ¸si printre aceia care se
închinau lui Dumnezeu. Nim˘anui nu i se cerea s˘a se c˘as˘atoreasc˘a
cu cineva pe care nu-l putea iubi; dar în d˘aruirea sentimentelor lor,
tinerii erau c˘al˘auzi¸ti de judecata ¸si experien¸ta p˘arin¸tilor lor tem˘atori
de Dumnezeu. S-ar fi considerat o dezonoare pentru p˘arin¸ti, ¸si chiar
o crim˘a, dac˘a s-ar fi urmat o cale contrar˘a acesteia.
Isaac, încrezându-se în în¸telepciunea ¸si iubirea tat˘alui s˘au, era
mul¸tumit s˘a lase în seama lui aceast˘a problem˘a, crezând, de aseme-
nea, c˘a Dumnezeu Însu¸si îl va c˘al˘auzi în alegerea f˘acut˘a. Gândurile
patriarhului s-au îndreptat c˘atre rudele tat˘alui s˘au din ¸tara Mesopo-
tamiei. De¸si nu erau lipsi¸ti de idolatrie, ei p˘astrau totu¸si cunoa¸sterea
¸si închinarea fa¸t˘a de viul Dumnezeu. Isaac nu trebuia s˘a plece din
Canaan pentru a merge la ei, dar s-ar fi putut ca printre ei s˘a se g˘a-
seasc˘a o tân˘ar˘a gata s˘a lase c˘aminul s˘au ¸si s˘a se uneasc˘a cu el pentru
a p˘astra curat˘a închinarea la viul Dumnezeu. Avraam a încredin¸tat
[172]
153